Capitolul 52 – Bastus*

bastus3

Ca toată lumea, am și eu simpatiile mele, bazate nu pe o comuniune afectivă sau pe idei, ci pe nivelul de inteligență, de cultură sau de eleganță al celor asupra cărora cade admirația mea.

Cei aflați sub standardele, arbitrare și subiective evident, pe care le-am fixat, îmi devin ori antipatici ori indiferenți. Și nu m-am ferit niciodată să exprim asta public sau în particular, atrăgându-mi astfel nenumărați dușmani. Simt chiar de multe ori o anumită tristețe când îi spun unuia că-i prost, incult sau că e grobian și văd cum i se schimbă mimica, atitudinea sau privirea, sub șocul afirmației mele. Această libertate de a-mi exprima în mod frust opiniile o am dintotdeauna, nu așa cum crede majoritatea că am căpătat-o odată cu acumularea zerourilor din conturi. Am rămas fidel modului meu de a fi, valorilor în care cred, mâncărurilor copilăriei mele și standardelor frumuseții femeiești formate în timpul unei adolescențe pesimiste, contestatoare și plină de vise.

Odată cu trecerea anilor devii plictisitor de inflexibil, în ciuda nenumăratelor nuanțe căpătate prin educație și experiența de viață dar, în funcție de interes, exprimi în public alte opinii, alte convingeri decât cele pe care le ai în realitate.

Și uite-așa apare dublul limbaj, dublu standard chiar și la personalități provenite din medii superior educate și atent rafinate, gen Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Cristian Tudor Popescu și mulți alții. Acest lucru se observă mai ales când aceștia, în mod direct sau indirect, intră în dialog cu segmente sociale fără valoare adăugată care, neavând nimic de pierdut, îi taxează cu o duritate disproporționată.

Și eu consider dublul limbaj și dublul standard ca fiind lipsite de eleganță intelectuală dar, în ciuda faptului că-i antipatizez, nu pot agrea atacurile prostiei sau a mediocrității la adresa valorii autentice, chiar și atunci când aceasta se dedă la acte de vandalism moral.

În același timp, băi generație, nu pot accepta nici ca tu să fii manipulată de mințile sclipitoare ale acestora sau de alte minți mai puțin sclipitoare, care au posibilitatea să se manifeste în spațiul public fără ca tu să ai nimic de câștigat. Și am decis ca, începând de acum, în fiecare dintre materialele pe care le voi publica, să-ți spun opinia pe care o am vizavi de toți cei care apar în spațiul public, folosind ca argumente ori experiențele personale pe care le-am avut cu aceștia ori observațiile făcute de-a lungul timpului și informațiile pe care le dețin. Politicieni, oameni de cultură, moderatori, jurnaliști, lideri de opinie, vor fi filtrați prin propriul meu aparat critic și îți vor fi livrați în acel limbaj frust de care ți-am vorbit la început, iar cei pe care nu-i voi pomeni înseamnă că nu au capacitatea intelectuală să te influețeze în vreun fel, chiar dacă apar în spațiul public. Voi începe această serie, așa cum este normal, cu președintele României, Klaus Werner Iohannis, și voi continua cu Marius Pieleanu (veți înțelege imediat de ce), Mircea Dinescu și Rareș Bogdan.

Klaus Werner Iohannis

Iarna anului 1983. Eram deținut la penitenciarul din Bacău într-o cameră cu 80 de paturi și 110 infractori din toate domeniile. Pe toți ne chinuia frigul năprasnic din cameră și foamea crâncenă generată de mâncarea extrem de puțină și groaznic de proastă. La pachet aveam dreptul odată la trei luni și nu putea depăși 5 kg de alimente. Evident că, oricât de econom ai fi fost, nu puteai întinde mâncarea respectivă pe trei luni și te mai întovărășeai cu încă doi, trei hoți, astfel încât programai împreună cu ei cine primește pachet. Lună de lună primea fiecare câte 5 kg pe care le întindeam cât de mult puteam, adăugând la hrana mizerabilă dată de penitenciar câte puțin din ceva de-acasă. Fiecare hoț avea un sac mare de pânză, legat cu sfoară la gură, în care își ținea tot ce avea – haine, țigări, obiecte de igienă, mâncare – iar sacul respectiv (în limbajul zonei – sarsana) era depozitat într-o debara căreia îi ziceam cambuză, probabil urmare a unui simț al umorului cu totul special al vreunui temnicer de pe vremuri. Oricum ai glumi pe seama denumirii, cambuza era mai asigurată decât trezoreria SUA. În fiecare noapte era păzită în trei schimburi a câte 2h și 20’ de plantoane din rândul celor mai amărâți care, pentru 10 țigări Carpați, făceau planton în locul tău.

În ziua întâmplării eram căpiat de foame, nu mâncasem decât ciricul de pâine cu un ceai rusesc. Adică rația de 125 de grame de pâine neagră și o cană cu apă rece îndulcită cu o lingură de zahăr. Cafeaua de cicoare care însoțea de obicei ciricul, dimineața la 6, avea doi gândaci imenși înecați și cu burțile în sus. Spre seară, unul dintre cei trei tovarăși de pachet îmi spune că e rândul lui să facă planton schimbul doi și mă roagă să-l împrumut cu cele 10 țigări Carpați, ca să-și plătească plantonul.

Profit de împrejurare și-i propun ca în timpul acelui planton să furăm din cambuză o bucată de slănină. Pusesem ochii pe slănina unui tip de pe lângă Satu Mare care nu avea tovarăș de pachet, fiind ocolit de toți din cauza unei halitoze care se simțea de la un metru distanță, și care avea o condamnare de 17 ani pentru omor. La vreo oră după ce amărâtul ăla de platon preluase schimbul, tovarășul meu se târăște pe sub paturi, ajunge în spatele lui și-i dă un bocanc, ce cântărea vreo 3kg, în cap. Omul adoarme instantaneu, eu îi dau cheia, deschid ușor cambuza și înhaț bucata de slănină care era atârnată în cui, lângă sarsanaua delicventului. Închid ușa, pun cheia în buzunarul plantonului și, împreună cu tovarășul meu, mă duc în camera de baie, unde erau pișoarele, W.C-urile și chiuvetele, și mâncam aproape pe nemestecate cele 5-600 gr de slănină.

A fost cumplit după aceea. Imaginează-ți cum te poți simți după ce mănânci pe stomacul gol mai bine de un sfert de kg de slănină, fără nimic altceva. Am vomitat amândoi până dimineață. Pe la prânz, criminalul nostru constată că i-a dispărut slăninuța și începe să urle și să înjure, să bată cu picioarele în ușa camerei chemând gardianul. Plus cele mai cumplite blesteme care să se abată pe capul animalelor care l-au lăsat flămând.

Apare gardianul, care întreabă cu un aer plictisit de ce urlă ca un disperat și bubuie ușa?

Dom’ Major, nu știu ce animale mi-ar fura slănina din cambuză. Ăștia nu-s oameni, nici măcar animale nu sunt, că animalele nu se fură între ele, îi zbiară fix în nas gardianului.

În momentul ăla toată camera a izbucnit în hohote de râs, văzându-l pe temnicer aproape sărind înapoi sub izbitura duhorii care a țâșnit însoțită de stropi de salivă din gura reclamantului. După câteva momente și-a recompus mimica blazată și s-a achitat de obligația impusă prin fișa postului.

Care i-a furat bă, slănina?

În acel moment, de pe banca lungă din lemn pe care eram obligați să stăm în timpul zilei, sare tovarășul meu și, cu degetul îndreptat spre mine, îi spune gardianului.

Dom’ Major, l-am văzut azi-noapte pe Vîntu cum i-a dat plantonului cu bocancul în cap și a intrat în cambuză, de unde a ieșit cu o bucată de șuncă în mână și s-a dus la baie.

Șocul a fost atât de mare încât mă uitam la Aurică, așa îl chema pe tovarăș, incapabil să articulez vreun sunet. Am urmat 10 zile de izolare. O încăpere din beton, fără geam, cu o tinetă în care să-ți faci nevoile așezată lângă ușă, cu o lungime de 2 m și o lățime de 1 m, un bec chior care nu se stingea niciodată. Ridicat pe perete era “țambalul” – un pat alcătuit din stinghii din lemn înguste, așezate de-a latul, una mai sus, una mai jos, astfel încât, atunci când era coborât cu ajutorul unor lanțuri dădea impresia unui țambal. Mâncare ți se dădea o zi da, o zi nu, iar în ziua în care ți se dădea era apă chioară și fierbinte, cu ceva tentative de fasole sau cartofi plutind la distanțe astronomice una față de alta, sau unul față de altul. Adaugă frigul înfiorător care făcea ca toți pereții să fie acoperiți cu gheață, ținuta alcătuită doar din costume de zeghe cu o izmană și o cămașă de pânză pe dedesubt și o pătură cazonă, găurită și roasă, pe care o foloseai să te învelești noaptea când îți cobora patul din perete, până la 5 dimineața, când îl ridicau. La două luni după cele 10 zile de izolare, mi s-au găsit două găuri imense în plămâni și am fost pus pe cursă spre spitalul Jilava, pavilionul tebeciștilor. A fost prima trădare majoră din viața mea. Au mai urmat trădări, venite din partea unur oameni pe care i-am iubit, cărora le-am dăruit prietenia și încredere totală. Dan Andronic, Cătălin Popa, Cozmin Gușă, au fost oamenii care mi-au produs șocuri infinit mai mari decât amărâtul ăla de Aurică, dar despre care voi povesti în alte materiale. Acum cred că mă înțelegeți de ce îi detest pe trădători.

În ciuda comportamentului cu adevărat prezidențial din ultimile două luni, nu-i pot ierta lui Iohannis faptul că l-a trădat pe Crin Antonescu.

Așa cum a început să se manifeste, este foarte probabil să mai ia un mandat de președinte, să fie apreciat la maxim de cancelariile străine, impunător, elegant în ținută, calculat la vorbe, atent la nuanțe, să placă la nebunie tuturor.

Pentru mine tot un trădător rămâne și n-am să-l plac niciodată.

Îmi pare rău că am consumat atât de mult spațiu cu o poveste despre trădare și nu mai am cum să abordez și celelalte 3 personaje, dar ele vor fi prezentate în materialul următor.

Nu voi încheia totuși fără să vă spun că dacă s-ar acorda premiul Nobel pentru titluri “Cimitir cu fustă verde” l-ar câștiga, de departe.

 

* Bastus – trădător dac, cel care, în anul 106, a dezvăluit romanilor planurile lui Decebal și locul unde era ascuns tezaurul dacilor din apa Sargeției.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments

    VEZI 14 COMENTARII
  1. vikkk says

    Multumim pentru film!L-am vazut cap coada.Muntii nostri aur poarta! .Prin faptul ca am vazut filmul am inteles si toate aluziile.

  2. best says

    Sorine, lasa naduful ,..hai sa le luam banii,apoi le scriem carti…acum e momentul propice.Trimitem un semnal ,poate impreuma reusim mai Bine..!!

  3. Nicu Cohen says

    Eu ador povestile din puscarie ..In ianuarie “86 ma dadu-se sirbii inapoi si eram cu o condamnare de doi ani pe Zarca Aiudului o camera cu vreo 300 de paturi , etajate cite 5 , un caz unic in arhipelagul penitencieresc din Romania ,o camera gigant ,de aproximativ 60 de metri lungime pe 30 metri latime daca imi aduc bine aminte si inalta de vreo 10 metri ,cu arcade largi era ca un salon voievodal …zidurile groase de trei metri si podeaua din piatra dogoreau un frig cumplit … faceam un fel de sandwich din saltelele de paie in interiorul caruia dormeam cite doi sa ne incalzim …In camera se formasera doua grupuri , banatenii si ardelenii mai domoi intr-un grup si moldovenii cu tiganii mai violenti pusi pe furat si pe scandal in celalat grup .Ce bizar pare totul dar si afara e tot la fel .Un sistem politic uzurpator , fraudulos , emanat din tenebrele lojelor masonice iezuite , ajuns la putere cu ajutorul CIA / MOSSAD , prin tradare , spionaj , intriga si asasinate , printr-o metoda ilegala dar legalizata obfuscatio si acceptata de prostimea ignoranta care-si voteaza singura sclavia acquiesce ,prin crima ,teroare si extortiune au pus ghiarele pe Romania si pe poporul roman .
    Sistemul politic actual a divizat societatea , a fragmentat-o , a inlantuit-o in Contracte frauduloase , dezignate sa o sclavizeze .
    Asta este sistem politic actual care conduce poporul roman spre dezastru , chiar spre un posibil razboi contra Rusiei pentru interesele Corporatilor occidentale . Sistemul actual practica o exterminare clara a poporului roman care a inceput deja prin hrana otravita cu E-uri ,produse Codex Alimentarius Otravitoare Cancerigene , introducerea produselor Modificate Genetic in lantul alimentar al poporului roman , vaccine experimentative ca la Auschwitz , sampoane hexapharma si o izgonire a lui din teritoriul unde s-a nascut ….. Eu cred ca occidentul doreste nimicirea romanilor care sint stapanii legali naturali ai teritoriului Romaniei si inlocuirea lor cu colonisti adusi din vestul Europei sau arabotei din orientul mijlociu .
    Aceasi metoda au incercat-o si ocupantii imperiului roman in Dacia aducind colonisti din alte provincii romane …….Aceasi metoda , acelasi Imperiu .

    • Simonetta says

      Domnul Nicu, cred ca sunteti un om deosebit prin inteligenta, curaj, caracter si vointa. Lista poate fi mai lunga. Spre deosebire de alte comentarii, ale dvs.sunt interesante. Cred ca oamenilor le este teama sa comenteze pe acest blog.

  4. Ivan says

    Știu că sunteți marcat dar, sincer, prefer povesti sau exemple din afara pușcăriei. Și sunt convins ca aveți destule… Tare-s curios cum ne poate influenta Pieleanu, asa că aștept capitolul următor.

  5. Tiberiu Pop says

    Sunt de acord cu tine, Sorine! Tradatorii sunt cea mai joasa speta de oameni. Din pacate, noi ca neam avem o slabiciune pentru a trada.

  6. Tiamarchos says

    Domnule Vantu,
    Va trebui sa postati mai des, ca va pierdeti cititorii. O data la doo saptamani ar fi cel mai indicat sa postati.
    Sa stiti ca ne plac mult analizele la zi si dezvaluirile. Ma dati-ne din-astea.
    Mie imi place mult ca plantati valori in fiecare postare. De aceea ultima mi s-a parut cam slabuta.
    In politica nu poti ajunge sus daca nu tradezi si calci pe cadavre, e imposibil. Si daca un om curat ar ajunge in varf l-ar manca aia din jur, n-ar rezista nici o luna.
    Inclin mult spre Meritocratie. De democratie m-am lamurit. Am locuit si in Rusia, si in Romania, si in Marea Britanie. Am vazut ambele parti si ambele sisteme.
    Doresc sa vina mai repede ziua eliberarii dvs si sa ne mai postati din Delta. Vedeti ca v-o ia Dragnea, a dat acu niste legi prin anexa de la Victoria numita Tudose.

    Vreau mult sa va fac eu coperta la cartea pe care o scrieti. Imi dati va rog acest privilegiu? Nu va costa nimic.

  7. Benke Samuel says

    Interesant de aflat ar fi daca Ana Maria Vlas a fost si ea tot o tradatoare, daca dormiti asa de bine precum dormeau oamenii pe vremea cand FNI veghea, sau daca va pasat vreodata de cate familii au trebuit nenorocite… pt ca sa ” dormi linistit, FNI vegheaza”

  8. nimeni says

    Judecam oameni dar nu stim ce sade in spatele faptelor lor.
    Cred ca domnul S.O. Vantu este cel mai bun exemplu de studiat pentru noi generatia milennials.

    Respect,

  9. Theodorus says

    Buna ziua dle Vantu

    Va admir din nou talentul de povestitor. Aveti un talent remarcabil de a expune povestea dar terminati iar tragand concluziile gresite.

    In cazul dvs – focusati pe faptul ca ati fost tradat de Aurica si treceti in plan secund faptul ca intreaga poveste a inceput cu furtul la care ati participat. Daca nu ati fi furat nu ar fi fost prilej de tradare, nu?

    In cazul lui Crin – focusati pe faptul ca a fost tradat de KJ si faceti uitat faptul ca acest domn Crin este doar bun de gura. Asa de bun incat a zis-o cu gura lui – el se lupta cu Departamentul de Stat. KJ i a facut un serviciu ca l a inlaturat la timp, altfel ar fi fost acum unde e si Voiculescu si unde sunteti si dvs.

    Numai bine

  10. Simonetta says

    Evident ca majoritatea celor despre care ne veti povesti va fi formata din barbati . Cu talentul, umorul si uneori candoarea ( care se poate citi printre randuri), dar si cu limba ascutita de care dati dovada uneori, va rog sa ne povestiti si de unele doamne. Fie ca ele dorm inca intr-un loc caldut si lipsit de pericole aparente, fie ca dorm doar pe laurii lor ofiliti, fie ca el a disparut ( nu din viata) , folosit fiind, iar ea a facut totul SINGURA.☺! ! !
    Fie ca a fost fata lu’ tata , a mamei, a bunicii, etc.
    Va urez spor la scris, sa aveti inspiratie, lumina in suflet, amintiri placute ( ca de neplacute nu duceti lipsa) si sa visati….uneori, cele mai minunate si inconstiente vise , se nasc cu ochii deschisi care privesc cerul printr-un ochi de geam spart si murdar. Dupa ani, visele astea pot deveni realitate. Dar trebuie sa crezi si sa speri….
    Ma uimeste curajul pe care-l aveti scriind de acolo de unde sunteti. Uneori recitesc capitolele de pe blog. Spor la scris!!