Capitolul 34 ter – Mao, Tao și Dambla – ultima parte

china 33

Am notat eșecul pe business și am continuat cu al doilea obiectiv – sănătatea. Același Ziscovici îmi aranjase la cel mai mare spital de medicină tradițională din Beijing o serie de investigații la cei mai importanți medici de acolo. După trei zile și vreun milion de doctori, nu mi s-a găsit cauza problemelor dar, pentru orice eventualitate, fiecare mi-a recomandat câte o roabă de ceaiuri din buruienile care creșteau pe tot cuprinsul Chinei. Singura excepție a fost o doctoriță, care mi-a recomandat cu o mină compasivă – “Go west mr. Vîntu!”. Toate speranțele mele de a-mi găsi boala și, evident, de a o vindeca cu ajutorul medicinei tradiționale chineze, s-au dus dracului când am auzit recomandarea femeii. Probabil că dacă l-aș fi întâlnit acolo pe Lao-Tzu, mi-ar fi făcut aceeași recomandare, fără să mai încerce să mă facă de cap cu tot felul de rețete alchimice sau diete alimentare specifice Taoismului. Așadar, cu ambele probleme bifate, mi-am petrecut următoarele câteva zile care mi-au mai rămas până la zborul de întoarcere observând situația economică și socială de acolo. Chestia cu “o țară, două sisteme” era pentru mine extrem de confuză, la fel de confuză ca Perestroika lui Gorbaciov de la vremea lui. Un experiment social la scară de 1,5 miliarde de oameni mi se părea halucinant și periculos pentru toată planeta nu doar pentru ei, cinic și total nedrept. Trecerea dirijată de la comunism la capitalism, în care Partidul Comunist Chinez decide cine să se îmbogățească și cine nu, nu are nici o legătură cu adevăratul capitalism, ea reprezentând doar o lungă listă de favorizați, generatoare de o corupție inimaginabilă și de o explozie socială care ar genera un tzunami la nivel planetar. Pe de altă parte, modul de a gândi al chinezilor este departe de a fi atât de simplist, nechibzuit și pe termene scurte. Marele zid, China Town-urile, replica unui lider chinez (nu mai știu dacă Deng Xiaoping sau Ciu Enlai) care spunea că este prea devreme să tragă o concluzie vizavi de consecințele revoluției franceze, arată cât de migălos își țes strategiile și, mai ales, cât de lungă este bătaia acestora. Starea mea de confuzie era împărtășită, se pare, de toți chinezii pe care i-am cunoscut și care îmi aminteau de perioada de dinainte de ’89 de la noi. Privirile furișate, vocea scăzută când venea vorba de partid sau folosirea unor expresii lansate în timpul lui Mao, rostite cu voce ridicată, privirea înainte și pieptul bombat de mândrie patriotică, îmi arătau nu doar importanța serviciilor de securitate chineze ci și neîncrederea în povestea cu “o țară, două sisteme”. Cu fiecare individ pe care îl cunoșteam, îmi devenea din ce în ce mai clar că nici gând ca Partidul Comunist Chinez să renunțe de bunăvoie la o parte însemnată a puterii sale, că nici gând de vreo trecere de la comunism spre capitalism, ci dimpotrivă, de o întărire a comunismului printr-o modernizare sui-generis a acestuia, pe care eu am denumit-o Comunism Corporatist. Dacă acum câteva decenii Zbigniev Brzezinski constata în teorie convergența celor două sisteme, a celui comunist cu cel capitalist, iată că P.C.C.-ul validează mare parte a acestei teorii. Nu peste mult timp națiunea chineză va fi condusă, la fel ca majoritatea națiunilor occidentale, de către TRIUMVIRATUL alcătuit din CORPORAȚII, SERVICII DE INFORMAȚII și STAT, corporația fiind în acest caz însuși P.C.C. Odată cu prăbușirea actualului sistem financiar, sub povara uriașei datorii mondiale și a presiunilor sociale, sistemul capitalist pe care îl vedeți astăzi va dispărea, lăsând locul sistemului pe care îl exersează acum China – COMUNISMUL CORPORATIST. Vă place sau nu, și România se îndreaptă către aceeași formă de organizare socială, marile corporații urmând a lua locul fostului P.C.R., dar asta nu înainte de a se face o curățenie totală în mediul politic și de business.
Acum că v-am deschis capul cu ce se întâmplă în China, este timpul să mă întorc în țară, pe aceeași rută și cu același avion pe care l-am folosit la venire. Vă amintiți probabil cum am fost întâmpinat, dar nu vă imaginați cum a fost la plecare și nici n-am să vă spun decât faptul că era să rămân fără Dambla. Când am intrat în China, în “euforia” generală, nimeni nu s-a obosit să-l înregistreze, iar la plecare nu mi-au dat voie să-l iau, spunându-mi că nu are acte. Se pare că cei care s-au ocupat de monitorizare pe timpul vizitei au hotărât să mă pedepsească pentru remarcile răutăcioase pe care le-am făcut în legătură cu hidoșenia blocurilor, cu stupiditatea dobitocului pe care mi l-au trimis la final, așa că Dambla risca să sfârșească în vreun castron pictat manual de vreo chinezoaică harnică. Pus în fața unei asemenea perspective, instinctele de bătrân contrabandist s-au trezit instant și, în circa 30 de minute, Dămblutză se gudura la picioarele mele în avionul care tocmai decolase. Mi-a rămas recunoscător până la sfârșitul vieții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments

    VEZI 24 COMENTARII
  1. sancho says

    Nu e exclus ca in China sa se fi respectat principiile marxismului si deasupra presedintelui Chinei si a conducatorilor de corporatii sa existe un grup necunoscut de ideologi.

  2. Bogdan Geană says

    Domnule Vîntu, v-am citit postările referitoare la vizita de afaceri pe care ați făcut-o în China. Eu am nevoie de un număr mare de găleți de plastic de mari dimensiuni, cu capac. Știți dacă găsesc undeva în țară asemenea găleți aduse din China sau din Asia? Vă mulțumesc.

  3. pop din sighisoara says

    Cu drag va citesc si, dupa parerea mea,faptul ca exprimati idei,lucruri traite,pentru mine sunteti iertat si demonstrati faptul ca daca ati reusit nu a fost o intmplare.
    Daca sunteti multumit.cum v-at administrati succesul si din ce traiti acum….?
    Credeti ca iesirea noastra din letargie depinde de omul profidential ?si daca da ,il.vom avea?

  4. Revilo says

    -In concluzie, atat de antipatic le-ati fost incat chinezii au facut tot posibilul sa va suporte cat sa va programeze la toti ‘doctorii’, la care ati donat serios fara doar si poate, ca apoi sa va trimita dupa seminte. Pe final a mai facut si bascalie de patruped, ca de ramas bun asa… Prea sublim. Prea ca de 8 martie.

  5. Ionut says

    Domnule Vantu, rog nu incetati a fi un (contra)exemplu pentru noi, tinerii. Minti cu orizonturi largi va urmaresc. Sanatate.

  6. Rupi ...de opt Martie! says

    Rupi din Clanul Haplo-grupul H statea pe prispa casei tragand din pipa.In jur totul parea la locul lui, dar nimic nu se potrivea.Atmosfera amintea de somnul etern.Daca ar trebui sa definim printr-un singur cuvant trasatura dominanta a lumii in care traieste Rupi, unul singur ar fi potrivit: diletantism.Tragand din pipa Rupi se gandi ca o harta nu inseamna teritoriul, apoi merse mai departe si se gandi ca s-a format in sanul tenebrelor celor mai adanci o societate de fiinte noi, care se cunosc fara a se fi vazut vreodata, se inteleg fara sa se fi explicat, isi fac servicii fara prietenie…prietenul lor comun e doar banul.O acoperire e necesara intotdeauna.Mare parte din forta lor sta in disimulare.De aceea se ascund permanent sub numele unor alte entitati.Totusi, lui Rupi i se parea ca multitudinea de fete si voci care se invarteau in mintea lui tindeau sa fie una. Se ridica din scaunul comod, aseza pipa pe marginea mesei si intreba: da’ cine esti tu? Ego sum qui sum! – veni raspunsul.Interesant raspuns, gandi Rupi, apoi se mai gandi ca democratia de tip ‘’dupa ‘89’’ a fost momentul in care spiritul de magie a pus stapanire pe parghiile adevaratului progres si al bunastarii pe care ar fi meritat-o, oarecum indreptatiti, fraierii din Romania.Nu mi-a adus nimeni o floare astazi, gandi el suparat, desi as merita pe deplin, … de ce?Pentru ca sunt o ‘’curva’’ de om!Tinerii nu stiu, iar batranii nu-si mai amintesc.
    Rupi isi reaprinse pipa,gandurile nu-i dadeau pace.I se parea ca are piesele dar nu are schema jocului.Se intreba daca nu cumva cauza noastra e un secret inlauntrul unui secret, secretul a ceva ce ramane invaluit, un secret pe care numai un alt secret il poate explica, e un secret despre un secret care-si afla multumirea intr-un secret.Au trecut 26 de ani de cand asteapta ceva, nici el nu stie ce, dar in conjunctura actuala se gandi ca a scrie o carte ar fi potrivit momentului.Toti scriu acum carti.Cel mai nimerit titlu al cartii lui ar fi: ”Psihologia multimilor in Sahara”, sau poate ”Tehnologia rotii la Tolteci”; oricum nu s-ar prinde nimeni si pe de alta parte sterilitatea lor e atat de infinita incat tine de extaz.Rupi nu este un las si nici nu vrea sa fie las, deoarece el stie ca lasii mor de mai multe ori inainte de a muri.Candva, la o adunare populara, Rupi auzise pe cineva de pe scena spunand: ”Vreau sa aflati toti cei de fata, ca noi, cei de pe acest podium, suntem cu totii de acord, indiferent de ceea ce spunem.” – astfel, in acel moment, pentru Rupi decurse o intrebare iesita din comun: despre ce vorbim aici?

  7. Dragos Munteanu says

    Boss azi te sarbatorim si pe tine!
    O zambila virtuala meriti pentru ca esti cea mai mare curva din Romania!
    Asta ti-am spus-o cu respect , bineinteles ! Fara suparare – gluma contine o mare doza de adevar!

  8. Adrian says

    Nu cred ca suporta comparația China – România și spun asta pentru ca nu compari influenta statului chinez cu influenta statului roman. Remarca “intariti-va statul” a unui clasic în viata :) este încă de actualitate

  9. George says

    Bun articolul, frumos scris, insa ideea de curatenie in politica e cam fantezista. Parerea mea.

  10. Titulescu says

    De data asta sint contra. Adica nu avem termeni de comparatie intre oligarhii americani si cei chinezi. Tind spre acelasi control total al societatii dar prin cai diferite datorita modului diferit de formare a fiecaruia dintre sisteme. Cea mai mare problema pentru omul de rind va fi supravietuirea in acest sistem. Fiind prin design un sistem instabil va duce in ambele cazuri la tsunami de cadavre, de fapt ceea ce va creea “renasterea” societatilor respective. Daca mai apucam sa vedem ciclul intreg al vietii acestor sisteme ? Conteaza mai putin. Sa ne bucuram de primavara, a venit !

  11. levi says

    Mai nea Vantu, imi place, ai stofa de scriitor. Si nu ma indoiesc ca e plin sacul de amintiri. Ti-ai facut rost de inca un abonat la blog😁

  12. Luminita Oprea says

    Indiferent de ce sistem va fi, nu cred că va fi bine pentru noi, cei de rând. Dacă e să se schimbe ceva, mai ales în bine, probabil tot cei din conducere vor simți… M-am resemnat, România e o cauză pierdută.

  13. Ivan Nistor says

    Ha! Tare faza cu patrupedul :)) totusi, cum i-ati convins sa va lase sa luati cainele cu dv?

    • ardeleanul vorbaret says

      Nu “l-au lasat”… Contrabanda se face ascunzand marfa, sau prin “cotizatie” la vama… Avand in vedere ca lucrurile se desfasurau la aeroport (si nu avea schimbate fise, ca sa-i poata mitui pe toti… :) ) pun pariu ca l-a ascuns…

  14. Luca Georgiana says

    Tipic, că știu sau nu știu ce boală ai… rețetă să fie și banii să iasă din portofel! Și se mai spune să nu luăm medicamente după capul nostru, să luăm ce ne spun doctorii, însă nici ei nu știu ce e de capul lor…

  15. George Nicoară says

    Curatenie totala in mediul politic? Sa fim seriosi! Niciodata nu o sa fie curatenie…

  16. Nicu says

    Interesant articol, desi sunt de parerea ca ne intreptam spre un sistem CORPORATIST COMUNIST mai degraba, decat spre unul COMUNIST CORPORATIST. Cand acest sistem va functiona pe deplin, mintea umana libera va fi cu adevarat distrusa.