Capitolul 26 ter – Scurt tratat de viol în grup la adresa valorilor sexy – ultima parte

poker

Ultima parte

Un pokerist pe nume Viorel Bălăioru

Pe la sfârșitul clasei a unsprezecea, una dintre marile mele pasiuni era pokerul. Ajunsesem să câștig 10-15 lei zilnic, sume imense la vremea aceea, când cu 15 lei mama hrănea toată familia vreo două zile și-și permitea chiar luxul de a adăuga în meniul obișnuit, alcătuit din fasole sau cartofi, și câteva bucățele de carne sau niște ouă. Idolii mei erau doi puști mai mari decât mine, diametral opuși atât fizic cât și comportamental – Carmil Butnaru și Liviu Andrisei.

Primul era micuț, bucălat, atât la păr, cât și la față, manifestând un sictir total față de toți și toate. Juca poker cu o dezinvoltură dezarmantă, câștigând mai tot timpul. Era unul dintre cei mai buni la învățătură și cu un succes monstru la gagici. Gâlgâiam de invidie și de admirație la adresa lui, ofticându-mă maxim că mă trata cu același sictir ca pe toți ceilalți.

Cel de-al doilea era înalt, masiv, cu o figură bonomă și zeflemitoare în același timp. Strălucea la aproape toate sporturile, începând cu fotbalul și terminând cu tenisul de masă, fără să-și dorească a se perfecționa în vreunul dintre ele și fără să-și dea seama de uriașul potențial pe care îl avea. Poker juca doar ca moft și foarte rar, dar atunci când o făcea era o poezie. Mă lăsa să stau în spatele lui, tratându-mă cu oarecare simpatie, și uneori îmi dădea câte un leu sau doi din câștigul lui pentru a avea bani de joacă cu cei din categoria mea.

Niciunul dintre cei doi nu aveau de unde ști că au fost factorul declanșator pentru ceea ce a urmat. Nu dorința de câștig, ci dorința de a-i depăși pe cei doi puști mai mari mi-a generat hotărârea de a învăța să joc poker, măcar la nivelul la care jucam șah, unde ajunsesem să am două note de candidat de maestru.

Singura modalitate pe care am găsit-o atunci a fost să încerc să-l găsesc pe celebrul pokerist Viorel Bălăioru și să-l determin să mă învețe jocul. Printre liceenii jucători de poker de la “Roman-Vodă”, liceu absolvit de Viorel Bălăioru, acesta era o legendă. Se spunea că a făcut o avere imensă la cazinourile de pe Coasta de Azur în perioada interbelică și că odată întors în țară s-a stabilit în Constanța, oraș în care continua să trăiască, asigurându-și venituri comfortabile din partidele săptămânale de poker organizate la el acasă, partide la care participau jucători veniți din toată țara. Vă dați seama că imaginația mea o luase razna cu totul la ideea că aș putea fi școlit într-ale pokerului de un asemenea jucător și-mi construiam în minte zeci de scenarii prin care l-aș fi putut convinge să o facă. În prima zi de vacanță, i-am spus maică-mii ce vreau să fac și mai ales de ce.

Bine, îmi zice mama, știi unde stă?
Un asemenea tip e cunoscut în tot orașul, îi spun.
Constanța nu-i Romanul, unde ne știm toți între noi, e un oraș mare.
Mamă, fii convinsă că o să-l găsesc.

Mă cunoștea, știa că nimeni și nimic nu m-ar fi putut convinge să renunț, așa că a doua zi s-a dus pe la vecini și s-a întors cu 400 de lei.

Uite, mamă, am împrumutat banii de care ai nevoie. Biletul până acolo te costă 150 de lei, ai și de dus, și de întors, și-ți mai rămân 100 pentru mâncare și autobuz.

În aceeași seară eram în tren, iar a doua zi dimineață, după ce schimbasem trenul în București, eram în gara din Constanța. Până seara la 22 am colindat tot orașul. Îmi pierdusem speranța de a-l găsi, mai mult chiar, începeam să am serioase dubii că acest individ a existat vreodată. Întrebasem pe la restaurante, baruri, șoferi de taxi, pe la spital și cinematografe. Nimeni nu auzise de el. Ora 22 mă prinsese în cartierul Tomis Nord, pe o bancă în fața unui bloc unde doi tipi jucau table la lumina unui bec de pe casa scării. Mă opresc în dreptul lor și îi întreb dacă știu vreun tip cu numele Viorel Bălăioru.

Da, răspunde unul dintre ei. Un tip prezentabil și în vârstă?
Da, răspund, imaginându-mi că așa ar trebui să arate legenda.
I-am reparat acum vreo două zile o conductă. Stai puțin.

Se ridică de pe bancă, intră în bloc și după câteva minute se întoarce cu o bucată de hârtie pe care scrisese adresa bătrânului.

Am găsit-o în carnețelul meu, îmi spune el, și ți-am notat acolo și telefonul meu, în caz că ai vreodată nevoie de un instalator.

În circa 15 minute am ajuns în fața porții casei lui Bălăioru. Sun și, după câteva momente, în cadrul porții apare un bărbat îmbrăcat într-un halat de casă care mă întreabă ce doresc.

Mă numesc Sorin Vîntu, sunt din Roman și am venit să vă rog să mă învățați să joc poker.

Eram atât de obosit încât toate scenariile de abordare îmi zburaseră din cap. Practic, în momentul acela nu mai voiam altceva decât să dorm, așa că am fost de-a dreptul bucuros când mi-a închis poarta în nas fără să scoată vreo vorbă. M-am așezat sprijinit cu spatele de gardul lui să mă odihnesc puțin înainte de a pleca în căutarea unui loc unde să dorm. Nu m-am așezat bine, că m-a și luat somnul, cu toată răcoarea de afară, și am dormit până a doua zi pe la vreo 8 dimineața, când un domn îmbrăcat cu un sacou și un pantalon albe și cu un barbișon de aceeași culoare m-a zgâlțâit ușor de umăr și m-a poftit în casă.

Primul lucru pe care l-a întrebat a fost dacă părinții mei știu unde sunt. După ce i-am răspuns că da, a început una dintre cele mai profitabile perioade din viața mea, prin acumularea unor cunoștințe pe care nu le-aș fi putut găsi niciunde altundeva. Am stat la el circa două luni și jumătate fără să ies un minut din casă, nesimțind nici un moment nevoia de a o face. În prima săptămână mi-a vorbit despre bărbați și relația lor cu banii.

Băiatule, la poker nu joci cartea pe care o ai, ci omul din fața ta. În prima oră de joc trebuie să-ți citești adversarii și să-ți asumi pierderea unor bani în timpul ăsta.

M-a învățat să fiu atent la orice amănunt. De la felul în care se îmbracă cineva până la felul în care rostește cuvintele. De la felul în care pășește până la ținuta în scaun. De la felul în care privește până la felul în care își ține mâinile. Cum fumează, cum bea și care este opinia lui în legătură cu femeile.

Toate astea te vor ajuta să vezi cum gândește adversarul, iar după ce îl înțelegi îți va fi foarte ușor să știi valoarea cărților pe care le are în mână.

În fiecare sâmbătă avea loc o partidă de poker cu tipi veniți din toate colțurile țării. Începea la 9 seara și se termina la 6 dimineața. După ce ne trezeam, îmi explica deciziile pe care le-a luat la mâinile mai importante, în funcție de jucătorii de la masă. În ultima lună mă lăsa să joc în locul lui circa o oră, iar a doua zi mă punea să-i explic deciziile pe care le luasem, dar nu înainte de a-i descrie modul în care gândeau jucătorii din seara precedentă. M-a învățat, de asemenea, toate modalitățile de a trișa, de la grandarea cărților la tunderea lor, de la volte la tălpi, de la plasarea așilor sau a popilor până la facerea lor în coadă de rândunică.

Pokerul este un joc de domni, nu de golani. Te învăț toate trucurile astea nu să le faci tu, ci să te ferești de cei care le fac. Unii joacă poker din lăcomie, alții pentru adrenalină. Periculoși sunt cei din urmă.

Acest domn m-a învățat să descifrez caractere, să anticipez acțiunile oamenilor în funcție de modul lor de a gândi, astfel încât nu am fost luat prin surprindere decât o singură dată în viață, în rest fiindu-mi extrem de ușor să manipulez masele mari de canalii care au gravitat de-a lungul timpului prin preajma mea. Acest domn m-a învățat practic ce înseamnă valoarea cunoașterii.

Cele patru cărți

Dacă prin experiențe și observații personale am decelat o serie de valori și am achiesat la ele, lecturile mi-au completat tabela axiologică și le-au șlefuit pe cele deja asumate. Nu voi sta acum să vă povestesc cele patru romane. Cu excepția “Împăratului muștelor”, celelalte sunt scrieri marginale, scrieri care, însă, au contribuit decisiv la modul meu de a fi.

Cei care au citit sau vor citi “Împăratul muștelor” vor înțelege de ce susțin și promovez ideea de republică prezidențială. Cei care au citit sau vor citi “Dinastia Sunderland-Beauclair” vor înțelege de ce susțin necesitatea existenței unui solid capital autohton. Cât despre celelalte două, ele țin de niște resorturi prea intime pentru a fi expuse aici.

Epilog

Băi, generație, sunt convins că ți-ai dat seama de natura demersului pe care l-am făcut în aceste povestioare! Sunt convins că ți-ai dat seama că subiectul principal nu sunt eu, ci valorile care stau la baza formării noastre ca oameni, în primul rând, și ca nație, în al doilea rând. Sunt valori care stau la temelia construcției europene. Atitudinea unui grup de state, printre care se află, din nefericire, și țara noastră, vis-a-vis de refugiații musulmani, nu reprezintă altceva decât un viol în grup asupra acestor valori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments

    VEZI 31 COMENTARII
  1. George de pe Anton Pann says

    Este vorba despre CARMIL Butnaru din Cartierul Muncitoresc,baiat valabil de tot cu care ma intalneam in vacantele ”universitare” si ne povesteam reciproc despre ”cuceririle noastre.

  2. Asociat Fondator says

    Cate surprize ascundea orasul acela moldovean… Atat de multe incat am plecat. Poate eu bat campii cautand prin ce scrii cauza radacina a decaderii statului roman si implicit a solutiei pentru oprirea acestui declin. Dar sigur nu bat saua sa priceapa iapa.

  3. says

    Sorine, in ce partid ai sfatui pe cineva de 35 ani, sa se inscrie? Pe cineva care vrea sa schimbe lucrurile. Cum se poate face o ascensiune pana la nivel decizional in acel partid?

  4. Badhero says

    Se termina povestea cam aiurea desi e frumoasa. Pana la urma i-ai batut la poker pe Camil si/sau Liviu? Daca da, cum?

    • F.G.Haiduc says

      Calatoria si parcursul conteaza … Toti o incheiem la fel asa ca sa o savuram cat mai mult …

  5. Catalin Sogor says

    Felicitari pentru articol. Intradevar, pokerul este o adevarata cultura, nu un simplu joc. Multa sanatate!!

  6. Titulescu says

    Viata-i un joc de poker….daca la nastere ai tras cartile bune vei avea problema aranjarii lor pentru a cistiga. Eu tin sa remarc ca jocul de sah a dat luminarea si mai ales “citirea” celor ce ti-au venit in cale. De aici si pina la “combinatiile norocoase” a fost cale de-un chibrit. Si cei mai scump decit sanatatea ?

  7. mihai says

    Ma bucur, deoarece aud intr-un final despre viata dumneavoastra si felul in care v-ati format datorita `mediului inconjurator`, eram satul de `legendele` povestite de altii si de caracterizarile lor, fiind din acelasi oras ca si dumneavoastra, chiar era o curiozitate. Cat despre capitolele redactate, cred ca am inteles ideea si modul formarii individului in societate. Pe chestiunea formarii prin prisma pokerului, asa am devenit jurist :). Felicitari si pentru munca depusa pentru platforma de planuri de afaceri. O zi buna!

  8. Sunteti ... says

    … un Paulo Coelho in varianta romanesca. Fara doar si poate ati avea un succes la fel de mare. Cu sinceritate din inima si suflet!

  9. simona says

    In primul rand constructia Statelor Unite Europene este gresita din start.Tarile din est au mereu carti proaste la jocul de poker si nu pentru ca nu stiu sa joace ele, ci pentru ca tarile bogate scot asii din maneca dupa cum vor muschii lor.De fapt tari ca Romania nici nu sunt primite la masa de joc.In al doilea rand, avem dreptul ca tara membra a UE macar la o pozitie si anume ca nu dorim mai multi emigranti decat putem noi integra.Este foarte simplu, fara suparare.Ca doamna Merkel doreste sa-i primeasca, sa-i primeasca in tara dansei, nu o impiedica nimeni.Concluzia mea este ca, daca nu ai talent la poker si nici nu vrei sa ai, pune mana si munceste cinstit si in credinta ta, mai romane si nu mai visa ca vin 5600 de investitori gata sa investesca in amarata ta de firma si ca te scot ei din saracie cu banii si experienta lor, ca tu esti mai destept ca toti la un loc si stii sa-ti faci singurel afacerea, cu pasi mici, nu intr-o generatie, ci in 10, iar stranepotii tai aia care vor culege roadele iti vor face o statuie de aur in fata firmei inceputa de tine.Dar te rog mult, nepoate, nu juca profitul la poker, ar fi pacat de munca mea.

  10. virginius says

    si ma scuzati ca nu am pus si o melodie pe fundal, ca sa completez, nivelul informatiei cu miros paranoic al mesajului

    https://www.youtube.com/watch?v=gYMkEMCHtJ4

    iar final ca sa va dreg cu putin iz local

    http://www.parazitii-club.ro/2013/09/19/cheloo-statul-e-tarfa-cu-care-esti-obligat-sa-te-nsori/

    si ptr ca sunt putin indecis apelez si la

    https://www.youtube.com/watch?v=2Zco-GVJ6m0

    si ptr ca nu pot sa ma hotarasc…….mai pun una

    https://www.youtube.com/watch?v=iU8SK_T0Utk

    si ptr ca ajunge …..ma opresc

    un roman

  11. virginius says

    felicitarii ptr bogatia de informatii educative, foarte utile cautatorilor de intelesuri si combinatii. cat despre fondul de investii, inafara de structura, grija si respect ptr lucru bine facut, mi ati aratat ceva fascinant despre manipularea ideilor de afaceri, oameni bine intentionati, combinati intr un sistem nu foarte bine intentionat, care iti arata ca exista posibilitatea de bine si de rau(credibilitatea unora fata de altii, corectitudinea unora fata de altii), si sub acoperirea interesului ptr om, idee si bineinteles justificarea ce a mai credibila -posibilitatea de castig reciproc, te fac sa ti oferi ideile, parerile, educatia(cartea de vizita), genialitatea si perspectiva asupra lumii, intr un scop total lipsit de etica, imbracat de interes(impreuna putem castiga, eu respect oamenii inteligenti, eu ofer capital intr un scop comun – eu castig tu castigi-justificarea sau acoperirea). si astfel o idee mica, ptr care se obtine profit oricum, este readaptata la un nivel mare, in functie de cunostinte si posibilitati mari, si produce profit ptr companii mari, state puternice, grupuri de interese care si permit sa aiba si sa folosesca astfel de unelte manipulative.
    le doresc mult succes celor care vor incerca si nu imi doresc sa ma priviti ca un negativist, si ptr mine sa vad, sa citesc, sa am acces la astfel de informatii si sa incerc sa inteleg mecanismul din spatete mecanismului este ceva constructiv.
    ca sa va dati seama pana unde imi merge paranoia, eu si sistemul de “tombola vizelor” ptr sua il consider la fel un sistem jigodit, manipulativ(ptr mine ca simplu lucrator pe plantatie) si justificat din prisma celor care detin puterea si o folosesc. (creste puterea, respectul, seriozitatea, griga sistemului ptr cetateni, in randul maselor, produce o baza de date deosebit de importanta legata de lume, de nevoia oamenilor de mai bine din diverse tari (multumiri, nemultumiri, motivatie)etc etc si ptr asta unii sunt acceptati, daca sunt oamni de calitate, bine educati care pe viitor vor muncii ptr noi si cu putinu sau multu lor ne vor ajuta pe viitor sa fim mai puternici sau mai credibili sau etc etc etc

    ps
    imi scuzati aberatiile lingvistice si nu considerati ca vreau sa impresionez sau sa dezimpresionez pe cineva. considerati ca textul a fost scris din plictiseala, si daca ma injurati, sa stiti ca va apreciez ptr clipa din viata dvs dedicata mie.
    un nebun paranoic, cu multiple obsesii negraduale, intr un monent de luciditate ediatorialistica

  12. Stepan Aurelia says

    Am citit, …. şi ultima parte . Mulţumesc. Da ! aveţi dreptate in legătură cu Dinastia Sunderland- Beauclair….Vintilă Corbul. ! Nu am inţeles niciodată colaborarea cu Eugen Burada …. Ce a scris Vintilă Corbul singur( fără colaborator ) parcă avea ceva savoare mai aparte. Poate că greşesc, nu cunosc detalii …dar instinctiv refuzam să citesc ce era in colaborare cu Eugen Burada…. m-am gândit că greşesc….dar nu mergea cititul ! Multă sănătate şi mult succes.

  13. Vali says

    Buna ziua,
    Cu scuzele de rigoare pentru deranj, imi puteti spune va rog daca aveti o adresa de email pe care va pot scrie in privat?
    Multumesc mult!

    Cu consideratie,
    Valentin

  14. Dragos Munteanu says

    Imensa a fost setea dvs de a izbuti. Credeti ca a meritat? Pockerul face jocul vietii mai placut dar e limitat.
    PS
    Cand ati realizat ca valorile sunt cele care conteaza ? Cat de mult conteaza locul unde sunt amplasate valorile dvs pe scara valorilor umanitatii?
    PPS
    Unde ati gresit ?

  15. tibi says

    Am povestit unui prieten faptul ca va citesc scrierile si el mi-a spus,suparat, cum pot sa va citesc, cand d-stra suntei un om imoral.
    Sigur ca as fi putut sa fiu avocatul d-stra , dar , m-am abtinut.
    Conteaza,sau a contat , pentru d-stra factorul moral?
    Mi-a mai spus prietenul meu un lucru : mantuierea nu se face colectiv ci individual…..

    Pentru faptul ca exprimati idei , va multumesc ,chiar daca va adresati nou cu : bai

    • Sergiu says

      Cred ca acel “bai” a fost o forma eleganta la adresarile generatiei actuale, generatiei facebook. (Vezi: “co**e”, “fratiwer”, “gogule”, etc). Un fel de a vorbit pe “limba” actuala.

  16. Lenna says

    Va admir si va iubesc atat de mult spiritul, sufletul si determinarea ! Sa va dea Domnul multa liniste si sanatate !

  17. Constantin says

    Buna ziua!
    Comentariul meu nu are nici o legătura cu subiectul acestei postări.
    Ce vreau eu sa va întreb este dacă doriți sa imi fiți mentor, nu vreau sa va stau toată ziua pe cap, 5 minute pe zi pentru mine este suficient, si nu o sa va stresez intr-una cu întrebări, vreau doar sfaturi si lecții pe care dumneavoastră mi le puteți oferi pentru a-mi forma o mentalitate sănătoasa.
    Va mulțumesc si aștept un răspuns!
    O zi buna va doresc!