Capitolul 14 – Note de călătorie

Burj Al Arab

Coasta de Azur, Burj Al Arab, Beciul Domnesc

De când vipologia a început să frecventeze aresturile și închisorile țării, au început să răzbată în public informații despre condițiile din aceste stabilimente. Televiziunile de știri au tratat subiectul în mod diferit: unele jubilau la ideea că bandiții primesc ceea ce merită, altele au tușat extrem de gros “supliciul” la care este supus “sărmanul pușcăriaș”. Dintre cele din urmă, trebuie să evocăm Realitatea TV, care urla ca din gură de șarpe că sunt inadmisibile calvarul și tortura prin care trec “sărmanii deținuți”. A urlat până când unul dintre cei doi hoți care și-au transcris prin fraudă acțiunile acestei televiziuni pe numele lor, și anume Marcel Păcuraru, a fost mutat de către oficialii A.N.P. de la penitenciarul Galați la Poarta Albă. Acum, rolul Realității TV l-a luat Traian Băsescu. El este cel care zbiară pe toate frecvențele cum sunt torturați în arest “prizonierii” Laurei Codruța Kovesi, pe numele lor – Elena Udrea. Pentru a vă face o imagine corectă despre aceste locuri, am decis să vă fac o scurtă prezentare a lor.

Arestul Poliției Capitalei

O clădire cazonă, folosită ca arest încă de pe timpul comuniștilor. Acolo, pe lângă arest, era și biroul de Cercetări Penale al Miliției, iar gurile rele susțin că undeva în subsol erau și câteva celule ale Securității. Condițiile de atunci erau cu adevărat înfiorătoare. Imaginați-vă un coridor lung de cca. 30 m și lat de 1,2 m. De-o parte și de alta erau celule întunecoase, igrasioase și cu niște dimensiuni liliputane – doi metri și un pic pe un metru și un pic. În ele stăteau înghesuiți șase sau opt arestați. Întru-un capăt al celulei era un recipient din tablă sau lemn acoperit cu un capac (tinetă) în care urinau locatarii. WC-ul era pe hol, și aveai dreptul să îl folosești doar de două ori pe zi la ore fixe. Dacă astăzi arestul este supranumit “Beciul Domnesc”, pe atunci se numea “Katanga” și era patronat de un individ care constituia mândria Cercetărilor Penale – Tudor Stănică, un profesionist excelent, cu o inteligență și o creativitate în domeniu greu de egalat. Numele lui se regăsește ani mai târziu în structurile de conducere ale unei bănci deținute de George Constantin Păunescu. După 1989, arestul s-a mutat în aceeași clădire, în locul Cercetărilor Penale. Diferența este majoră: fiecare celulă, chiar dacă dimensiunile nu au crescut semnificativ, este echipată cu WC și duș propriu, televizor care funcționeaza non-stop și ai voie să îi faci îmbunătățiri în funcție de posibilitățile financiare pe care le ai. Evident, pentru omul modern, condițiile sunt inumane.

Să fii obligat să-ți faci nevoile personale de față cu încă 5-6 colegi de celulă îți creează o stare de umilință greu de zugrăvit. Nu privarea de libertate, ci efortul de a-ți menține demnitatea te macină și te fărămițează până aproape la pragul la care respectul de sine începe să dispară. Știți care este culmea ironiei? Cei care te salvează, cei care te ajută să-ți menții respectul de sine tratându-te ca pe o ființă umană sunt temnicerii. Niște indivizi cu o educație modestă, în majoritatea lor cu venituri salariale de-a dreptul hilare în raport cu responsabilitatea uriașă pe care o au (imaginați-vă ce li s-ar întâmpla dacă o Udrea sau un Vanghelie ar păți ceva în arest), îți arată compasiune, te încurajează și chiar îți dau din mâncarea sau țigările lor atunci când ai nevoie. Într-un mod absolut surprinzător, tocmai unde te aștepți cel mai puțin, factorul uman a crescut în mod spectaculos în calitate. Dacă la celebrul slogan “Marș afară, javră ordinară!” polițiștii mi-au devenit simpatici, după ce am trecut prin arest, am învățat să-i respect.

Iată ce se întâmplă după ce intri în arest:

– Ți se face un control medical amănunțit (doctorul de acolo este un tip tipicar și haios).
– Ți se face un control amănunțit al bagajelor și se trec toate într-o fișă. Bagajele care sunt de prisos se trimit la magazia arestului, restul îl iei cu tine în celulă.
– Ești amprentat și fotografiat.
– Ești trimis în celulă. În repartizarea pe celule, se ține cont de pregătirea profesională, starea socială, vârstă, afecțiunile fizice. Niciodată un tip cu o pregătire superioară nu va fi băgat în celulă cu un tip violent sau drogat.
– Ai dreptul să-ți aduci televizor, frigider și orice ai nevoie pentru celulă (exclus pila de tăiat gratii).
– Ai dreptul la întâlnire cu avocatul în fiecare zi.
– Ai dreptul la întâlnire cu familia sau prietenii o dată pe săptămână.
– Ai dreptul să dai un telefon pe zi cu o durată cuprinsă între 15 și 30 de minute, durată care depinde de nivelul de aglomerare al arestului.
– Îți poți trata diverse afecțiuni în orice rețea medicală privată (pe banii tăi) sau de stat.
– Ai dreptul la un pachet de alimente săptămânal.

Deci, exceptând condițiile de cazare, nu te torturează nici dracu’ în arestul Poliției Capitalei. Admit însă faptul că trecerea de la insulele Coastei de Azur la arestul Poliției Capitalei poate zdruncina pe cineva mai slab din fire, precum și că diferența de confort între acesta și Burj Al Arab este simțitoare în ciuda faptului că atât acolo, cât și aici tot din resurse bugetare se asigură cazarea și masa. Din câte știu, în alte aresturi din țară condițiile sunt infinit mai dure, dar în nici un caz nu admit teza conform căreia indiferent de arest ești torturat și presat să-ți dai în gât prietenii sau colaboratorii.

Săptămâna viitoare voi continua cu Rahova și Jilava – cele două extreme ale sistemului penitenciar românesc.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments

    VEZI 17 COMENTARII
  1. says

    Am citit acest material și sînt impresionată de acuratețea cu care este construit.
    Punctează simplu dar coerent diferențele de mediu în penitenciar și felul cum traumatizează psihic oamenii care ajung în astfel de situații , indiferent pentru ce sau cine ar fi ei.
    Sincer , îmi place modul în care scrii Sorin.
    Personal , cred că toate penitenciarele ar trebui desființate , cei care au greșit să fie reeducați în sistemul social prin pedepse ca de ex: să îngrijească bătrîni , copii cu handicap sau părăsiți . să animale fără adăpost sau traumatizate. , iar cei cu probleme mentale , în funcție de agresivitatea lor să fie internați în Instituții specializate. Penitenciarele sînt o metodă punitivă depășită , perimată și distructivă.

  2. Lupu Razvan says

    Mi-as dori sa pot sta de vorba fata in fata cu Dumneavoastra, m-ar ajuta foarte mult in viata !

  3. Anonim says

    Este foarte adevarta existenta acelor celule de la subsolul cladirii. Iar pe vremea comunistilor s-au petrecut lucruri de neimaginat cu detinutii acelor vremuri. Lucruri care poate nici in filme nu le vezi.

  4. Dragos says

    Dupa ce am citit acum articolul imi vin in minte 2 lucruri :

    1. Nu sunt de acord cu existenta penitenciarelor. As prefera sa existe un organ de stat pe care l-am putea numi “garda detinutilor” sau numiti-o cum vreti, formata din oameni bine pregatiti, care sa asigure paza detinutilor in timp ce muncesc 8 ore pe zi pentru a-si putea permite luxul de a avea un acoperis deasupra capului si o mancare calda zilnic ( ideal ar fi sa presteze munca in orice domeniu slab valorificat de la noi, cu scopul de a-l dezvolta). De ce sa fiu eu ca cetatean roman nevoit sa intretin din banii mei, pe un anumit individ care, daca maine iesa din inchisoare, e posibil sa imi ia viata? “Ai lantul de picior, puisor ? Taraste-ti bila ! ”

    In contradictie cu primul meu gand, inevitabil apare al doilea :

    2. Sa incercam sa oferim conditiile cele mai bune detinutilor care isi permit acest lucru. Sa construim cladiri ( inchisori private ) , unde cei care urmeaza sa isi ispaseasca sentinta sa poata sa alege intre o inchisoare de stat ( care dupa cum am zis mai sus , nu ar trebui sa existe) si una privata ( unde conditiile sunt la un standard mult mai ridicat, standard pentru care ar trebui sa plateasca si deci, ar contribui la bugetul statului, facand exact opusul celor care stau in penintenciare de stat pe banii contribuabililor) .

  5. says

    Sunt dintre cei care vor să afle modalitățile de a câștiga bani în mediul virtual. Ați afirmat în cel mai recent clip postat pe Facebook că se pot face bani frumoși în comunitatea Facebook. Eu administrez mai multe pagini, grupuri și bloguri și aș foarte curios cum le-aș putea monetiza. Vă mulțumesc anticipat!

  6. alexandru says

    Domnule Vintu ,

    Va rog frumos sa-mi spune-ti si mie titlul carti scrise de dumneavoastra in detentie si de unde as putea sa o cumpar .

    Face-ti o treaba buna dezghetatii mintile oamenilor

    Multa stima

    Alexandru Marin

  7. Grigore says

    Presupun ca sunteti constient ca asta a fost doar experienta DUMNEAVOASTRA, dar cand vine vorba de omul de rand, necunoscut si fara pic de influenta, lucrurile stau altfel. E si normal ca nici un amarat de politist sa nu va ia la bataie in arest, cand stie ca si el si familia lui pot sa ajunga muritori de foame daca se atinge vreunu’ de dumneavoastra. Sa fim seriosi…

    Si mai mult decat atat, oamenii tot timpul spera ca daca sunt destul de cuminti, poate poate le pica si lor ceva, cand au de-a face cu vreun bogatan. Ca, se gandesc ei, poate va veti aduce aminte ca ati fost tratat frumos si cu respect si veti trimite un plic la adresa lor… Asa ca, experienta pe care o aveti prin arest nu se aplica la toata lumea.

    Eu stiu cazuri concrete in care persoane care nici macar nu au ajuns in arest, ci au fost chemate doar sa dea cateva declaratii la politie, au fost duse in beci si batute bine.

  8. TheRogue says

    Am avut si eu neplacerea de a fi “cazat” aprx 4 zile in doua etape, 2007 si 2013. Este cel mai civilizat arest. In afara de ce a spus domnul Sorin, este singurul arest din tara unde poti primi tigari de acasa, lucru contrar legii. De asemenea oriunde in tara asta pachetul de mancare este lunar, nu saptamanal. Legat de avocat….aici va contrazic, dreptul la aparare este aparat de lege si nici o puscarie, arest nu isi permite sa iti ingradeasca acest drept. Poti beneficia de cate “grefe” ai nevoie. Pentru persoane care nu concep viata lipsita de lux, este foarte greu.Per toral, umulinta este un sentiment egal proportional cu starea ta de spirit. Sa nu uitam ca libertatea este doar o stare de spirit. Conditia psihica este obligatorie

  9. Xulescu says

    Tot respectul si toata admiratia pentru dvs. si pentru postarile de pe acest site! Astept cu nerabdare urmatoarele (mai ales ca e vb. de Jilava si Rahova).

  10. gheorghe says

    Domnule, spre deosebire de multi cei care va adreseaza cuvinte mai putin magulitoare, eu va citesc comentariile pentru analiza fina a tot ceea ce va inconjoara. Raman la parerea mea, ca banii , nu pot sa-i faca , decat oamenii cu minte sclipitoare.In rest, nu pot sa va doresc, decat, multa sanatate !

  11. Cristian says

    Este inuman si degradant pentru conditia umana sa fi incarcerat in asemenea conditii in anul 2015. A fi in arestul Politiei nu inseamna neaparat ca esti infractor, deci legiuitorul ar trebui sa tina cont de aceste lucruri si sa asigure arestatului preventiv conditii privatoare de libertate decente si care sa nu provoace socuri unor oameni nevinovati. Din pacate inca mai merge placa “nu sunt bani”. Daca se intampla asta in SUA platea statul despagubiri de milioane de dolari pentru astfel de neglijente nepermise.

  12. Titulescu says

    Merita acolo contra la zeci de milioane furate ? Toata lumea spune ca da, deci mirajul banilor nemunciti merita orice traire in tortura ! La mai multi ani la toti, SE MERITA !