Capitolul 26 – Scurt tratat de viol în grup la adresa valorilor sexy

poza cap26

Partea I

Motto:
“Iar’ ștergându-ș’ barba Goleman
Sudui de mamă pe croncan.”
(Ion Budăi-Deleanu – Țiganiada)

La formarea personalității mele au contribuit în mod decisiv următorii factori:
1. Maică-mea și taică-miu de-al doilea.
2. Un țigan al cărui nume l-am uitat.
3. Alt țigan al cărui nume era Neagu Nebunu’.
4. Un derbedeu pe nume Mirel Udilă.
5. Un mare pokerist, Viorel Bălăioru.
6. Patru romane
a) William Golding – Împăratul muștelor
b) Joseph Kessel – Călăreții
c) Mircea Eliade – Maitreyi
d) Vintilă Corbul – Dinastia Sunderland-Beauclair

Vă voi explica pe scurt de ce simt nevoia să vă povestesc despre aceste lucruri și de ce sunt convins că vă vor fi de folos.

Părinții

La un an și patru luni, m-am îmbolnăvit de poliomielită într-o formă extrem de severă: nu vedeam, nu auzeam, nu vorbeam și toate membrele, cu excepția mâinii drepte, îmi erau paralizate. Tatăl meu biologic a încercat să mă plaseze într-un orfelinat. După certuri interminabile, mama m-a luat în spate și a plecat la o prietenă. În fiecare zi ieșea cu mine în brațe, patrulând pe străzile pe unde trecea de obicei coloana de mașini care îl însoțea pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, până într-o zi când a reușit să se arunce în fața mașinii acestuia, implorându-l să mă trimită în Cehoslovacia, acolo unde, în munții Tatra, se afla un sanatoriu specializat în recuperarea celor atinși de această boală. După aproape un an și jumătate, în urma tratamentelor, mi-am recuperat văzul, auzul și vocea. Când mi s-a relatat povestea aveam vreo zece ani. Fără să știu de ce, mi-a fost jenă în săptămânile care au urmat să mă uit în ochii ei. Mulți ani mai târziu, mi-am dat seama că-mi fusese rușine de umilința la care s-a expus, dar și că asta a pus bazele simțului responsabilității, al tenacității și al abnegației mele.

La întoarcerea din Cehoslovacia, s-a dus în Iași, la locuința mamei sale, să-i ceară acesteia ajutorul. Bunică-mea, la fel ca și tatăl meu biologic, a condiționat acest ajutor de plasarea mea într-un cămin de handicapați. Respingând ideea, a fost dată afară din casă și cu mine în brațe, pe un viscol de să nu dai nici câinii afară, s-a târât câțiva kilometri, din Sărăriei până la gară, unde s-a prăbușit pe o bancă și a început să plângă. Așa l-a cunoscut pe tatăl meu de-al doilea, un țigan chipeș cu mustața răsucită în sus, acoperit cu o haină lungă din piele de sub care ieșeau niște pantaloni bufanți și o pereche de cizme rusești. Văzând-o plângând, s-a așezat lângă ea și din vorbă în vorbă, după ce a aflat întreaga poveste, țiganul a decis să ne ia la el acasă, locuința lui aflându-se în mahalaua țigănească din orașul Roman. Nu numai că ne-a luat la el acasă, dar a mai înfiat alți doi copii, un băiat și o fată, în ideea că voi avea nevoie de un frate care să mă apere de bătăi și de o soră care să mă spele și să-mi facă de mâncare. Chiar dacă lucrurile au stat exact pe dos, eu fiind cel care mi-am apărat fratele mai mic și le-am asigurat amândurora cele trebuincioase traiului, gestul, dincolo de latura imorală în ceea ce-i privește pe frații mei, a generat o familie autentică, fără nicio discriminare, familie care l-a făcut pe tata să se angajeze ca muncitor necalificat (o mare rușine pentru statutul de șmecher pe care îl avea în mahala) și să crească trei copii, niciunul nefiind al lui. De la el am învățat ce înseamnă compasiunea, iar pentru tot ceea ce a făcut, îl respect și îl iubesc cum doar pe mama am respectat-o și am iubit-o.

Țiganul fără nume

Făcusem deja cinci ani când l-am cunoscut. Pe vremea aceea, comuniștii porniseră la nivel național un amplu program de alfabetizare și culturalizare a maselor. Printre altele, în satele, comunele și mahalalele orașelor înființaseră biblioteci volante deservite de voluntari care țineau cărțile la ei acasă și care mergeau din casă în casă, încercând să convingă mai ales copiii să citească. Așa se face că într-o zi ne intră pe ușă un țigan tinerel cu niște cărți sub braț și ne întreabă dacă suntem interesați să citim ceva frumos. Mama mă învățase deja să citesc, așa că țigănașul m-a găsit imediat de client și mi-a lăsat două broșuri cu un conținut extras, sub formă de povestioare de sine stătătoare, din “Mizerabilii” a lui Victor Hugo – “Cosette și Gavroche”. Au urmat apoi frații Grimm, Petre Ispirescu, 1001 de nopți, Oscar Wilde și multe altele. De două ori pe săptămână mă lua la el acasă să ascult piese de teatru și povești pentru copii, el fiind singurul din mahala care avea un aparat de radio. Până pe la vârsta de opt ani cred că am parcurs astfel aproape toată dramaturgia și proza română și străină pentru copii disponibile pe atunci. Băiatul ăla mi-a deschis mintea și sufletul pentru cultură în general și beletristică în special, contribuind major la formarea mea umanistică de mai târziu.

Neagu Nebunu’

I se spunea așa pentru că era dus cu capul, la propriu. Locuia într-o căsuță din chirpici, așa cum erau toate din mahala, cu o singură cameră, extrem de curată, și era complet inofensiv. Când îl apucau pandaliile, se arunca pe jos și începea să răcăie cu degetele în țărână, încercând să scoată ceva de acolo. Țiganii mai bătrâni spuneau că asta i se trage de pe front de la niște bombardamente. L-am cunoscut la o roată la barbut, unde tata mă lua, mă ținea între picioare și datorită norocului colosal pe care îl aveam, mă punea să dau cu zarul, el rostind formulele magice: para-ndărăt, Brăila-n coadă, dăi tu… Seara ne trezim cu el în casă, având în mână niște cârje din lemn.

Măi Titi – așa îl cheamă pe tata –, i-am cioplit copchilului o pereche de cârje să nu se mai târâie pi cur.

Le lăsă pe pat și, fără ca măcar să spună bună seara, se întoarce pe călcâie și pleacă. Habar n-aveam ce-s alea și la ce folosesc. Începând de a doua zi, tata m-a luat, mi-a pus cârjele sub braț și a început să mă învețe cum să merg. Timp de o săptămână, a mers în spatele meu, ridicându-mă ori de câte ori cădeam și având grijă să nu mă dau bătut atunci când mă prăbușeam. După săptămâna aceea, am început să merg fără ajutor și fără să cad. Am început să văd lumea și altfel decât de la nivelul colbului din curte. Mă simțeam în rândul lumii, atât de în rând încât la prima bătaie cu bâte, cuțite și topoare dintre zavragii din deal și noi, ursarii din vale, am ieșit și eu la poartă cu o secure și, sprijinit de gard, așteptam să-i crăp capul vreunui zavragiu. Norocos cum tocmai v-am spus că eram, nu m-a băgat nimeni în seamă. Singura problemă pe care am avut-o a fost cu mama care, atunci când a auzit ce am făcut, mi-a tras o asemenea bătăie că nici azi nu pot să văd o secure fără să mă apuce tremuratul. Revenind, de la Neagu Nebunu’ am învățat să ajut fără tam-tam și fără să cerșesc recunoștință.

* * *

Am decis să împart acest material în două din respect pentru timpul vostru, urmând ca peste o săptămână să public și restul și să vă explic de ce am decis să vă spun toate astea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments

    VEZI 58 COMENTARII
  1. Edmund says

    Daca povestea este adevarata ceea ce ma indoiesc, este una dintre cele mai bune pe care le-am auzit vreodata.. Si daca nu e, tot e foarte buna..

  2. adrian says

    Respect fata de Dl Vantu,care are verticalitatea sa isi povesteasca viata asa cum a fost,fara sa cosmetizeze nimic,sa oglindeasca intamplarile,trairile,gandurile si amintirile in aceste randuri.Noi trebuie sa invatam de aici si nu se ne grabim sa judecam si sa aruncam cu pietre,mai bine ne-am uita la noi insine si ne-am autoanaliza cu obiectivitate vietile…cam greu,nu?
    Va rog un singur lucru ….ganditi-va cum de Dl. Vantu a ramas aici in Romania?…la situatia lui ar putea locui oriunde pe planeta asta…..de ce a ramas aici?Asta spune extrem de multe despre dansul….si raspunsul e simplu…fiindca e un OM DEMN si un PATRIOT,un ROMAN ADEVARAT.
    Felicitari si multa sanatatea D-le Sorin.Adrian din Baia Mare!

  3. Laura says

    Recunosc ca inainte de a citi despre aceste aspecte ale vietii dvs aveam o opinie mai degraba proasta despre dvs.

    Cred ca ar merita sa explorati ideea de a scrie o carte/un blog despre inteligenta sociala. Ne este mai utila uneori decat educatia pe care o primim in scoala si ne lipseste cu desavarsire noua, generatiilor tinere.

    Suntem invatati de mici sa ascultam cu obedienta regulile care ni se traseaza fara sa ne punem nicio intrebare.
    Nu avem abilitatea de a citi anumite situatii, de a anticipa, de a relationa cu oamenii in mod eficient.

    Asadar, inteligenta sociala sa fie, de la cineva cu multa experienta de viata.

  4. Stepan Aurelia says

    M-a tulburat pentru că această boală oribilă …poliomelita a trecut şi prin familia mea, eram copil, lovită de această boală a fost doar sora mea de trei ani şi o verişoară de un an şi jumătate. Era un dezastru, şi atunci bani puţini, vitamina B 12 nu se găseau doar cu mari probleme….au urmat operaţii peste operaţii,puţină reabilitare şi atâta tot. Important ce vreau să spun că vă admir enorm, felul cum aţi evoluat ca cultură generală cât şi ca om de afaceri şi felicitări, D-zeu a fost fantastic de mult alături de Dvs. şi va protejat sufleteşte in special….deoarece această boală a produs şi monştrii in comportament, suflete schilodite şi pierdute in egoism, fără curajul luptei doar bazându-se pe cei din jur şi chinuindu-i …aşa au fost părinţii mei, şi mulţi alţi păriţi de care am ştiut. Atunci a fost o epidemie oribilă şi doar doi oameni integrii am cunoscut până acum supravieţuitorii acestei boli care au marcat nu numai fizicul dar şi sufletul. Acum …. v-am intilnit şi pe Dvs.şi mă bucur din toată inima de realizările şi lupta Dvs, de ce nu .. şi. ” cu morile de vânt ” ha, ha, ha, Vă doresc toate cele bune şi sunt foarte fericită că v-am intilnit aici pe facebook, ….bineinţeles o să citesc tot ce scrieţi şi voi asculta tot ce spuneţi iar cu unele voi fi deacord cu altele nu…dar admiraţia mea este mare !

  5. Bogdan says

    O zi buna. In asteptarea unui nou articol/capitol, ma gandesc cu speranta, ca acest proiect care pare a fi de lunga durata, nu se va stinge chiar din frageda pruncie. Multumesc.

  6. Recunosc, fara sa mint, ca ... says

    … mi-au dat lacrimile.Puteti sa radeti de mine, dar am incercat sa ma pun in locul acelui baietel si sa simt ce a simtit el.Am simtit povestea la nivel de inima.Nu stiu ce ati vrut sa ne transmiteti, dar mie ati reusit sa-mi oferiti ceva care m-a emotionat sincer.Sanatate multa!

  7. Daniel says

    Toată stima ,respectul ai considerația mea pentru mama Dvs ,tatăl Dvs si egala măsura si pentru Dvs .Sunt din roman si am avut prieteni comuni …restul sunt vorbe.

  8. Constantin says

    Buna ziua!
    Comentariul meu nu are nici o legătura cu subiectul acestei postări.
    Ce vreau eu sa va întreb este dacă doriți sa imi fiți mentor, nu vreau sa va stau toată ziua pe cap, 5 minute pe zi pentru mine este suficient, si nu o sa va stresez intr-una cu întrebări, vreau doar sfaturi si lecții pe care dumneavoastră mi le puteți oferi pentru a-mi forma o mentalitate sănătoasa.
    Va mulțumesc si aștept un răspuns!
    O zi buna va doresc!

  9. Catalin Sogor says

    A trecut o saptamana si nici urma de a doua parte… O astept cu nerabdare. O zi buna!

  10. Vidar says

    Știți…vorba clasicului…”revin și zic”…așa…prin imposibil…puteți fi contactat în vreun fel direct?…Nu doresc consilieri de afaceri…nici nu mă pricep…și ar fi cam tarziu…Am nevoie de părerile si sfaturile cuiva cu o anume experiență de viață…și cu anumite aptitudini de supraviețuire…

  11. Maricica says

    A, si inca ceva. Cred in virtutile terapeutice ale marturisirilor ca cea de fata. Daca ati reusi sa convingeti mai multi oameni cu putere sa-si retraiasca public si onest trecutul, ar fi senzational. In spatele mastilor, toti suntem puternici. Insa asa, singuri in fata publicului si fara masti, mai greu. Chapeau!

  12. Maricica says

    M-a emotionat povestea dumneavoastra. Astept cu nerabdare urmatoarea postare. Obisnuiam sa va demonizez din reflex, insa acum vad un om in spatele mastii construite cu sarg de mass-media si politicieni.

  13. Lenna says

    O soarta…totusi, foarte grea. Mult respect pentru cei, care V-au fost alaturi ! Aveti un caracter si suflet EXTRAORDINAR! Am plans… Insa, m-ati motivat sa lupt si sa merg mereu inainte. Cele mai frumoase si mai bune urari de bine si sanatate…

  14. tibi says

    Foarte frumos!
    Am citit si eu doua din cele patru carti enumerate de d_stra si ,sincer, la una din ele m-am gandit de d-stra.asta a fost de mult,ceea cu dinastia….
    Altfel, as spune ca : viata bate filmul !

  15. says

    Cine vrea sa cunoasca viata reala si omul cum este trebuie sa traiasca si pe strazi. Cine petrece prea mult timp in birou isi imagineaza un model al omului din carti si de aceea va da mereu gres in viata. Ce ne spuneti dvs. este cheia succesului si in acelasi timp esenta filosofiei de la grecii antici si pana in zilele noastre.

  16. says

    Stimate domnule Vîntu,
    cu permisiunea dumneavoastră vă invit să citiţi aventurile unor liceeni din perioada 4 Sept-1 Nov. 1989, în timpul participării ca brigadieri pe Şantierul Naţional al Tineretului, Canalul Magistral „Siret-Bărăgan”! Acestea sunt cuprinse în cartea „Am fost brigadieri fericiţi”, scrisă după jurnalul zilnic întocmit de mine în acele zile. Vă rog să îmi daţi o adresă de email unde aş putea să vă transmit un exemplar gratuit, sunt convins că vă va plăcea! Mai multe detalii puteți găsi aici: http://bit.ly/1P88SeW Vă mulţumesc anticipat!

  17. eugenia says

    D-le SOV, imi cer mii de scuze fata de Dvs. pentru ca nu am stiut pana acum nimic din cele ce ati scris! Si asta ar trebui sa faca toti romanii. Nu aveti inca publicata o biografie amanuntita…mai bine, alea se scriu mai tarziu (cat de tarziu posibil!). Deci: cineva care a copilarit asa ca Dvs. ar fi avut dreptul sa faca ORICE in viata; nimic nu era “ilegal” sau “imoral”. Puteati omori oameni si ataca banci cu mitraliera; totul ar fi fost “de inteles” sau justificat (fara ghilimele). Abia acum inteleg de ce nu ati plecat din tara aia pana acum! Eu, care am avut 2 parinti si am supravietuit sub comunisti, nu am fost asa de legata…

  18. simona says

    Este interesanta povestea vietii dumneavostra, dar este si mai interesant faptul ca oamenii va citesc, va detesta, va admira, va ironizeaza.Citind aceasta postare, v-am perceput altfel.Ca pe un om caruia soarta i-a dat o cruce mare si grea de carat si in mod ironic i-a mai dat si minte multa, probabil in compensare.In conditiile astea datele problemei se schimba.Sunteti un om caruia nu-i place cum este perceput de cei din jur, vi se pare nedrept ca, dupa viata pe care ati avut-o, sa fiti bagat in aceeasi categorie cu restul lichelelor care se dau mari personalitati.Ne-ati captat atentia.OK.Pana aici e bine.Aveti un public spectator gata sa va aplaude sau sa va fluiere.Sau sa ridice piatra.Astept cu interes continuarea povestii vietii dumneavoastra, consider ca meritati o sansa la demnitatea mult visata.Succes!

    • Dragos Munteanu says

      Cu conditia sa nu fie masluita. 😉 Mare grija, distinsul e barbugiu experimentat si smenar de clasa.

    • Sorin Ovidiu Vintu says

      Mai pustoaico, demnitatea nu ti-o da nimeni. Pe aia o ai, sau nu.
      Nu eu sunt personajul principal al acestor scrieri, ci setul de valori la care am aderat. Vei intelege mai bine din partea a doua .

  19. Badhero says

    Poate nu este o comparatie fericita dar ce ati scris in acest articol mi-a amintit un pic de o carte foarte draga mie: Groapa de Eugen Barbu.

  20. Van says

    Ce respect pentru timpul nostru, nenica? Am citit articolul deja de trei ori! Daca chiar iti pasa de timpul nostru, apai nu mai scrie :))

  21. says

    Tata nu mai am ca mi-a murit. S-a schimbat de atunci si gandirea mea, asteptarile mele de la viata si de la ceilalti si mi s-au deschis mai marg ochii. Acum inteleg ca este un fel de singuratate care ma obliga la maturizare. Una fortata.
    Nu are lagatura introducerea mea tocmai de aceea am defulat pe saturate.

    Totusi Daniel Goleman nu v-a fost util candva, in tinerete? Societatea are nevoie sa-si dezvolte inteligenta emotionala.

  22. Dragos Munteanu says

    Nu prea v-au iesit pana acum predictiile si o dati pe lacrimogene.Atata lacomie nu putea exista decat la un suflet chinuit. Chinuit sunteti si acum. Pacat ca nu pricepeti.Ati fost folosit ,v-ati luat plata dar se pare ca deal-ul a iesit prost pentru dvs.Ati luat tzeapa.!!!Totusi mai puteti face ceva …dar lacomia nu va lasa.

    • unu says

      Crezi tu ca nu pricepe. Omul stie foarte bine la ce a fost folosit si inclin sa cred ca nici macar teapa nu considera ca a luat, daca ar fi sa-l intrebi.
      Stie foarte bine de unde a plecat si unde a ajuns. Cum zicea tot el, puscaria nu e moarte. O faci si gata, te inveti cu ea si iti vezi de treaba.
      Ce nu inteleg nici eu foarte bine e nevoia asta de a se explica, de a se descrie.
      Cumva trebuie sa intelegem pe de o parte ca si el e om si pe de alta cumva e o nevoie de validare actiunilor lui de dupa 89.
      Noi trebuie sa intelegem din asta nevoia societatii de rechini si prin asta sa le scuzam si scopurile si mijloacele. Si cumva sa acceptam ca si noi, in locul lui, am fi facut fix la fel.

      • Dragos Munteanu says

        Oooooo !!!! Progresati !
        Daca promiteti ca nu va mai jucati cu serviciile o sa ….

      • Sorin Ovidiu Vintu says

        Iata niste observatii extrem de pertinente! Cu voia ta, pentru a-ti completa cunostintele, iti recomand o lucrare de exceptie in domeniu-“psihanaliza pentru tontzi”.

        • Dragos Munteanu says

          ;)))) nu va subestimati , ati citit carti nepotrivite ,o astfel de recomandare va decalibreaza. Totusi…de curiozitate ; dvs cand ati studiat-o????????.
          PS
          Nu imi publicati toate comentariile si asta nu e corect din partea dvs .

  23. Titulescu says

    Titlul postarii a fost uitat de cititori. Dreptatea violului asupra clasei inferioare nu se justifica prin “valorile sexy” propagate zilnic pe canalele media.

    Mult prea subtil pentru generatia butonara. Asta nu inseamna ca nu sint SOV-isti printre ei. Apa din lacul in care inoata e schimbata deci si ei sint altfel de pesti. Interesant si de apreciat scrierile dvs.

      • Titulescu says

        Am zis ca titlul e uitat de cititori-comentatori. Fiecare bate-n toaca lui si ies comentarii haznaioase = hazna + haioase.

  24. Ozunu Rudi says

    Ati mai avut un prieten, nu stiu daca a contribuit la formarea personalitatii dvs, dar care stiu ca v-a iubit neconditionat si la care ati tinut si dvs., Mihai Onucu Drimbe, Dumnezeu sa-l ierte

  25. Irina B. says

    Bine scris, cu nerv, personajele au culoare, emotia e la ea acasa, dar fara sa incline balanta spre un ton plangacios. Textul are claritate, fraza e bogata fara sa fie stufoasa. Nu ma asteptam sa va iasa asa bine partea cu scrisul! E adevarat ca va ajuta si experienta de-o viata, dar aveti si condei! Daca v-ati pune mintea, ar iesi usor un scurt-metraj ca la carte! Bravo!

  26. MurguMarius says

    Sunteţi un om educat şi inteligent. Ştiaţi probabil, dar vroiam să vă aduc aminte. Chiar dacă unii sunt răi cu dumneavoastră şi oricine, exista o brumă de oameni care fac diferenţa. Şcrieţi şi faceţi filmuleţe incontinuare.

  27. Alex says

    Bună seara,
    Am citit cu mult entuziasm rândurile scrise de dumneavoastră și vă admir pentru umorul zăpăcit cu care exprimați realități dureroase din trecutul dumneavoastră. Cred ca ați câștiga o grămadă de bani dacă v-ați publica gândurile într-o carte. Sunt convins că o grămadă de lume ar savura viața din spatele cortinei precum și trecutul dumneavoastră până să ajungeți celebru. Va mulțumesc pentru ca îmi permiteți să mă exprim.

  28. Ionut says

    Nu cred!!! Este adev ceea ce spuneti? Sunt uimit daca este asa.. inseamna ca stiti limba tiganeasca.. si multe chestii cum ar fi barbutul.. ( dai tu :)). hai ca din ce in ce va plac mai mult.. Sanatate multa

  29. Spinu Timotei Viorel says

    Va admir inteligenta si obiectivitatea, la 55 de ani nu mai am puterea in primul rind cea financiara sa va urmez povetele.Imi place cum ginditi, va admir.

  30. Constantin Popovici says

    Impresionant, nu atat povestea ci faptul ca de la nivelul taranei la care ati fost ati reusit sa ajungeti atat de sus ! Ar trebui sa fie o lectie pentru toti cei nascuti in puf si crescuti in tendinte dar care habar nu au la ce foloseste o cratima !

    • Vidar says

      Nu va cunosc personal,nu aveam cum.Dar stiu ca nu va”infloriti”cu nimic povestea.Nu e locul si,mai ales,nu e de nici un interes(cel putin pt.mine…si cred ca nici pt.dumneavoastra)sa fac analiza,de orice fel,a textului.V-am citit cu mare atentie,am citit toate postarile facute si pe site si pe”Facebook”…am urmarit si filmuletele(poate nu stiati,dar unele au disparut…are cineva grije…)si am inteles mesajele,valabile pt.mine.Ce au inteles ceilalti…e problema lor,nu doresc si nu ma intereseaza nici un fel de dispute…ma rog…polemici(oare concetatenii mei,multi dintre ei,inteleg corect sensul termenului?…de obicei,la noi se ajunge la insulte si injuraturi…daca cutezi sa fi de alta parere…)cu nimeni.Orice eventuale discutii pe oricare din subiectele pe care le-ati adus in atentie le-as purta direct cu Dumneavoastra,imi displac total”expunerile publice”.Dar aceasta eventualitate mi se pare extrem de improbabila…stiu ca tineti foarte mult la propria intimitate(chiar daca unii considera ca va exhibati scriind toate acestea…)si cred ca bine faceti.Va multumesc ca existati…exact asa cum sunteti!