În iarna dintre 1983 și 1984 eram încarcerat la penitenciarul din Bacău, aveam câteva săptămâni de când mă simțeam al dracului de rău. Tușeam încontinuu, pofta de mâncare era inexistentă și transpiram ca în luna lui Cuptor, în ciuda gerului care era atât afară, cât și în celulă.
După nenumărate insistențe, unul dintre gardienii de pe hol acceptă să mă ducă la cabinetul medical al stabilimentului. O cămăruță de maximum 16 metri pătrați, cu dulăpioare pline de Algocalmin, Piramidoane, Antinevralgice. Doar unul dintre dulăpioare avea ceva Penicilină și Streptomicină.
Lângă unul dintre pereți, sălășluia o masă decăzută demult din drepturi și un scaun vlăguit pe care trona doctorul Vlădescu. Un tip pe la vreo 35-40 de ani, micuț, dolofan, cu niște dinți ca de castor și o privire care, dacă n-ai fi fost în acel loc, te-ar fi pus sigur pe fugă.
Era condamnat la 19 ani de închisoare pentru că își omorâse nevasta. Știa că aceasta îl înșela, dar nu știa cu cine. Într-o zi, el n-a mai plecat la serviciu din pricina unor probleme de sănătate. Pe la prânz, un claxon și o voce de bărbat care o striga pe nevastă-sa îl fac s-o ia pe asta de mână și s-o târâie pe balcon, strigându-i tipului de jos:
– O vrei? Ia-o!
O aruncă pe muiere de la etajul șase în capul papițoiului. Pe el îl ratase, dar nu același lucru se întâmplă și cu țeasta nevesti-sii, care prinsese din plin caldarâmul.
Avea 12 ani executați și salvase viețile câtorva zeci de pușcăriași.
Era un doctor extrem de priceput și, în ciuda înfățișării și a crimei comise, un personaj cald și profund uman. M-a examinat cu atenție și mi-a spus că este foarte probabil să am tuberculoză, iar pentru a fi sigur, mă va trimite să fac niște analize la spitalul civil din oraș.
Evident că în spital mi s-a confirmat diagnosticul și, drept urmare, s-a luat decizia să fiu trimis la spitalul penitenciar Jilava.
Cursa
Transferul dintre pușcării se făcea cu trenul. Vagonul special amenajat era atașat la diverse trenuri normale. Până la destinație, vagonul trecea pe la toate penitenciarele din zonă, preluând și descărcând deținuți astfel încât făceai între una și șapte zile până la pușcăria unde trebuia să ajungi.
O treime din vagon era destinată celulelor speciale unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși și spațiului unde stăteau gardienii. Restul de două treimi era amenajat cu bănci din lemn de la un cap la altul, atât pe o parte, cât și pe cealaltă.
La capătul fiecărei banchete, un capac acoperea gaura în care îți făceai nevoile. Pușcăriașii mai bătrâni știau că înainte de a fi puși pe cursă nu trebuie să mănânci nimic și să bei cât mai puțină apă pentru a nu fi obligat să folosești wc-urile din vagon. Dincolo de lipsa totală de intimitate, reacțiile hoților care stăteau în zonă erau de multe ori violente la adresa celor ce nu țineau cont de sfaturile primite și încercau să se ușureze chiar la nasul lor.
Eram deci așezați unii lângă alții precum armele într-un rastel. Nu te puteai mișca nici în stânga, nici în dreapta, nu te puteai plimba pe culoarul extrem de îngust dintre banchete, stăteai țeapăn ca o mumie egipteană într-o stare de semi-prostație.
Frigul infernal ne făcea să ne strângem unii într-alții ca niște oi în țarc, iar fumul de țigară era atât de dens încât nu vedeai până la capătul vagonului. Așa am călătorit cu o gaură în plămâni cât o monedă de 5 lei a lui Carol I timp de trei zile și trei nopți (ca-n “Nunta Zamfirei”) împreună cu 60 de alți pușcăriași dintre care, sunt sigur, că cel puțin 20 s-au molipsit de la mine dat fiind faptul că aveam o formă transmisibilă a bolii.
Jilava
Am fost pentru început cazat într-o celulă cu opt paturi, sclipitor de curată și spațioasă. După cele trei zile de pe cursă, îmi venea să plâng de fericire. Era ca și cum m-aș fi liberat și m-aș fi internat în spitalul din orășelul meu, era cald, curat și un pat în care să mă pot întinde. Am adormit instantaneu, adânc și fără să-mi amintesc vreun vis. La trezire, m-am ridicat în capul oaselor și am început, liniștit, să bâjbâi după o țigară. Brusc mi-am amintit ca neavând voie să fumez în spital, toate țigările mi-au fost oprite la bagaj. Eram un om mort. Am început să răscolesc prin sarsana (un sac din pânză legat cu o sfoară la capăt în care deținuții își țineau bunurile) în speranța că voi găsi acolo vreo țigară rătăcită. Nimic, nici măcar un chiștoc. Ochii îmi cad pe o cămașă din mătase cu tot felul de brizbrizuri pe care o câștigasem în urmă cu câteva săptămâni la barbut. Tipul ăsta de cămăși era moartea țiganilor. O scot și o ridic deasupra capului arătând-o hoților din celulă.
– Care vrei, mă, o cămașă de lux? O dau ieftin!
– Cât vrei pe ea?, mă întreabă, așa cum mă așteptam, unul dintre cei cinci colorați din cameră.
– Două pachete de țigări, risc eu un preț.
– Câââââât?, întreabă indianul, vădit ofuscat de cerere.
– Dă-l în mă-sa, Jane, nu vezi că-i husen! (pe vremea aceea, cuvântul reprezenta individul cel mai de jos în lanțul trofic al umanității).
– Cât de prost să fie să ceară două pachete?, se aruncă altul în discuție.
– Este, până și câinele meu e mai deștept ca ăsta!, se alătură un al treilea iritării generale.
– Dar ce face câinele tău, Luchi, de e așa deștept?, întreabă altul, încercând să schimbe atmosfera care dădea semne de o nervozitate ce putea deveni periculoasă.
– Îl trimit la măcelărie, îi pun un coșuleț la gât în care pun banii, și îi spun câtă carne să îmi cumpere.
– Și el cum îi spune măcelarului?
– Simplu, dacă vreau un kil de carne, el lătra la măcelar o singură dată. Dacă vreau două kile, el face ham-ham, adică lătra de două ori.
– Și dacă vrei un kil jumate, cum faci?
– Simplu, zice Luchi cu o mină imposibilă: ham-hum.
Am început să ne tăvălim toți de râs, uitând de incidentul care risca să degenereze într-o chestie neplăcută pentru mine.
Am aflat că pe cămașă puteam cere cel mult o țigară sau câteva chiștoace din care să-mi fac două “penale” (se scoate tutunul din chiștoace, se pune într-o foiță de ziar, se rulează, se lipește cu scuipat și se fumează), iar Luchi era celebrul “panacotist” (hoț de buzunare), Luchi mincinosul.
Epilog
O dată la patru ani, mă reîntâlnesc cu el. Este multiplicat în sute și mii de copii pe ecranele televizoarelor, în paginile ziarelor, pe blocuri și între stâlpi. Îi aud celebrul “ham-hum” pe toate lungimile de undă. Dacă la sate sau în suburbii sunteți cumpărați cu două tigăi și un kil de ulei, voi, ceilalți, sunteți oricum căzuți în cur la “ham-hum-urile” lor, îi votați, iar după aceea refuzați să vă asumați propria imbecilitate.
n-am says
Ham-hum. Sper sa am de invatat multe ( nu ma pasioneaza politica acum, m-am nascut in tara altora nu vreau sa o iau, inca ) bani produc intre 1-5 mii eur/ luna ce as putea face cu acesti bani produsi sa spunem cu 50 mii $ pentru inceput sau cat ar trebuii sa am, poate sunt multi care castiga sume de genu dar poate avem nevoie si de ajutor, de exemplu eu nu am pe nimeni pe care sa ma pot baza sau sa ma consult sau orice sunt eu si cu mine :).
Respectele mele
Cristian Vântu says
Acum 10-15 ani mă enerva coincidența onomastică cu un om de afaceri controversat pe care mi-l imaginam, în cel mai bun caz, tern. Se pare că m-am înșelat. Felicitări ! Scrieți bine, vorbiți bine, cam cinic dar cu umor. Interesant personaj și, împotriva aparențelor, de perspectivă. Dacă vă lepădați mai vehement de necuratul de la Washington și Bruxelles și vă faceți canonul românește, vă votez !
Cristian Stancovici says
well said. Ca de obicei.
Monica says
Ne meritam soarta si vom mai suferii cativa ani de acum incolo, pentru ca tot asteptam sa vina “the hero to save us”…
Traim intr-o lume bolnava pt ca omul este bolnav, intr-o lume tulbure pt ca omul este tulbure, intr-o lume tensionata pt ca omul este tensionat in interiorul sau, Exteriorul nu este altceva decat reflexia interiorului nostru. Cand vom accepta sa ne schimbam pe noi insine , atunci si lumea se va schimba.
Va urmaresc de ceva vreme postarile, vorbe pline de intelepciune , si adevar;
Incerc sa nu va judec pt ceea ce ati facut in trecut, exista cateva legi universale, iar in final fiecare va “platii” pt faptele sale,
totusi
va multumesc pt informatiile care ni le oferiti, unele chiar valoroase si de luat in seama
Multa sanatate
brad says
Alt batut de soarta cum poti sa-i urezi sanatate lu asta cand tot ce a facut e sa distruga sanatate si linistea a milioane de familii de romani chiar nu ai altceva de facut de exemplu sa iti reprimi opinile care ies din fiinta ta da low life scumbag tu si cu Corina idiotilor
Corina says
Frumos! Locuiesc in Elvetia de 7 ani de zile si primul meu loc de minca a fost la Gelsor Bucuresti. Multumesc, Corina
Brad says
Chiar nu vezi imaginea de ansamblu ca din cauza celor ca vantu ma rog adierea asta basina asta cu blog esti in prima faza in Elvetia idioato
Titulescu says
În lumea asta prost făcută / Rahații scriu în loc să pută/ Iar scriitori adevărați/ Sunt dați afară de rahați !
brad says
Faceam rime de astea la gradinita Corinooo esti un dusa
nicolae says
Esti om , si nimic din ceea ce este omenesc nu-ti este strain . Sper sa o duci mult si bine , si din cand in cand sa ne bucuri cu talentul tau scriitoricesc ! Nu ne mai da sfaturi , insa , e usor jignitor si in cele din urma , inutil .
Titulescu says
Faza cu luchi e tare. Cei ce nu au trait atunci sau asa ceva nu inteleg. Este timpul ca istoria sa se repete dar cu altii care citesc aici in locul lui SOV.
Jokerul says
Mare bandit ești, domnu Sorin Ovidiu Vântu !
Dacă trăiai pe vremea Imperiului Roman, sigur ajungeai Imperator !
Ai talent de conducător, știi să prostești pulimea, cu circ și pâine.
Hoț de clasă superioară, acest domn SOV.
E bine că ești muritor, la fel ca restul prostimii. Dacă ai fi trăit veșnic, tu erai Anticristul.
brad says
Extraordinar, fantastic la cat timp liber ai avut prin puscarii e si normal sa citesti mai mult decat e cazul totusi daca ii respectati asa mult pe rromi astia care v-au crecut spune-le ca EXISTA LIBRARII IN LIBERTATE GRATIS ca iti cam place rolul asta de model pentru generatii
George Oprisan says
Domnule Vantu,
Va rog sa-mi dati 999.999,99 lei.
Eu promit ca ma intorc sa-i cheltui pe toti in tara. Cum? Nu cred ca ar conta prea mult, cel putin nu pentru dumneavoastra, stim amandoi ca mult nu o mai duceti, ati si spus-o. Ati mai avea totusi timp doar pentru o ultima tampenie: susscrisa.
Nu ma trimiteti la munca sau la furat, am facut si de una si de alta, fara prea mare spor.
Cu siguranta nu ati facut fericiti multi oameni, cu certitudine nu mai puteti sa-i fericiti pre multi. Pe unul singur insa, da.
Pe mine: george_oprisan@yahoo.com
http://www.lupiibaa.blogspot.it
Sorin Ovidiu Vintu says
Dragul meu,
daca de muncit nu-ti place, pentru furt esti prea tont, de ce nu-ti cumperi vreo doua vapoare sa te apuci de transport marfa?
George Oprisan says
Scuze,
N-am inteles-o pe asta cu vapoarele, e prea profunda …
Asa cum n-am inteles nici daca acceptati sau refuzati cererea mea.
In rest, e trist ca ati ales sa urati pe toata lumea atunci cand nu va mai iubeste nimeni. Nu m-ar mira sa puneti sa fiti ingropat cu o mana in sus, afara, cu degetul din mijloc ridicat. Ar fi inutil insa, mesajul dumneavoastra va fi obstructionat de prima javra maidaneza care va da peste el sau de omul cu masina de tuns iarba.
Poate reusiti sa fiti mai explict de data asta, fara sa fiti mitocan, eu chiar va respect si va inteleg aceste ultime zile de agonie.
Sorin Ovidiu Vintu says
Bai, pulica,
chiar esti tont!
George Oprisan says
Ecce homo!
Doamna Eugenia, mamica dumneavoastra, n-ar fi apreciat limbajul. Sau poate cachiar ea v-a invatat, in penitenciar omul se mai schimba …
Va rog nu mai fiti badaran si raspundeti clar solicitarii.
Titulescu says
Bah Oprisan, dupa nume se vede ca esti neam cu boul de Focsani. Sau poate baron de carton in focsaniul de beton… Si sa nu uiti sa folosesti hirtie igienica de la Vrancart cind te stergi la gura, e cea mai buna !!!
un eu din ceilalti says
Daca mai spre inceputurile demersului dumneavoastra maniera de abordare a subiectelor era grava cu evidente pretentii didactice, scrisul dumneavoastra s-a mai indulcit iar temele cam bat apa in piua.Ma rog, e optiunea excelentei voastre.Insa nu-i nimic mai amuzant decat “dialogul” dvs cu cei care nu se abtin sa va apostrofeze.Sunt pasaje atat pe blog cat si pe facebook cu adevarat memorabile care pe mine ma arunca la pamant de ras.Aproape ca imi vine sa cred ca savurati cu nesat sa fiti balacarit fara cauza si efect.Nu discut despre faptul ca 90% din cei care nu rezista ispitei de a scrie perfecte imbecilitati si onomatopee cred ca e bine sa foloseasca hartia igienica pe ambele parti ci despre faptul ca aproape implorati sa fiti injurat pentru a raspunde in felul caracteristic.
Aveti stomacul tare.Recunosc.
Al meu tocmai ce s-a mai intarit.De ras.
Onorabile sunteti un one man show!
Altfel, sunt multe de spus despre postul anterior.
Sa zicem ca nu am mai ras…nu la fel…
Cu pretuire!
p.s. Insa de acord cu sustinerea dvs, parca pe blog s-a mai rarefiat zona de nefericiti!Pe facebook e insa carnaval!Mare!
Stepan Aurelia says
Minunat ! din întâplare am ajuns pe acest blog, am citit,m-am amuzat, am admirat. Mulţumesc ….este ceva ” mai palpitant ca lectură ” atunci când creierul lucrează din ambele părţi, bineânţeles deosebirile ân ” carate ” există … însă … mă bucur mult că totuşi nu suntem chiar cu toţii ” proşti ” precum pare, sau se vrea să pară, acest popor la prima vedere….Ha, ha, ha, ha, Inteligenţa învinge….binele sau răul…dar ce contează în acest tumult de ” Haos ” Felicitări,. De acum incolo am să urmăresc acest blog, spre satisfacţia mea …fără să mai comentez…
ispas says
Superb…
cozma says
mestere batran, o incerci cu rasisme poate asa iti atragi mai multi adepti sau te faci mai placut de rasisti? la valoarea ta cu asemenea josnicii? deci tot o coarda josnica ai ramas cum ai fost si tot asa o sa mori. eu nu stiu cum ai facut tu bani. imi dai sperante cand iti vad nivelul de inteligenta (pe bune)
Sorin Ovidiu Vintu says
Bai, laba trista, tatal care m-a crescut este tigan. Am crescut intr-o mahala tiganeasca, ii cunosc, ii iubesc si sunt printre putinii care isi permit sa le spun tigani. La IQ-ul tau, cu greu ai putea face rost de bani, chiar si pentru o batrana motoreta Mobra.
Titulescu says
N-are rost sa te superi doar pe-un prost, ia-l ca pe un bou si construieste-i un cap nou, c-un toporas de la victoras.
Stefan says
nu stiu de ce dar comentariul meu nu se vede
Stefan says
vantule daca ai fi mai pe langa timisoara sau sannicolau mare ti-as face cinste cu o bere sau o limonada pe caldura asta si pt efortul dvs de a lumina un pic ”Pulimea “)) nu imi permit deplasarea pana la dvs in delta dar dca mi-as permiteo cu siguranta v-as vizita sa va cinstesc , cu o bericica cv in functie de posibilitati , cu multa stima va doresc multa sanatate si o relaxare cat mai placuta in paradisul nostru numit Delta , toate cele bune !
daniel neamu says
Sorine, ai talent de publicist. Te citesc cu placere si chiar daca uneori nu iti impartasesc directia, te felicit pentru calitatea scriiturii si naturaletea relatarii.
P.S.
Am scris si eu un articol despre tine, in “EvZ”, acum 10 ani: Vantu vazut de aproape
marius v says
Domnule Vîntu,
Deși nu am obiceiul să frecventez bloguri, v-am făcut onoarea de a citi textele produse de dumneavoastră aici. Adică v-am oferit din timpul meu, probabil în numele unei admirații precaute și ponderate pe care mi-ați stârnit-o cu mult timp în urmă, ca specie aparte de prădător. Este pentru prima și ultima oară când mă adresez direct dumneavoastră, dar dintru-nceput vă spun că nu mă aștept ca acest comentariu să apară și chiar nu-mi doresc acest lucru. Este suficient că-l veți parcurge dumneavoastră într-un mod succint. De altfel, am convingerea că sunteți nevoit să cenzurați constelații întregi de înjurături și jigniri grosolane. Adică zeci de mii de vizualizări și maximum 40 comentarii?! Să fim serioși! Cu apetitul românilor de a-și deversa părerile?! Dar poate că vă demicompătimesc degeaba. Poate că ați angajat pe cineva să „modereze“, cineva în discernământul căruia/căreia aveți încredere. Glumesc. Nu cred că aveți în bibliotecă vreun dicționar în care să existe cuvântul încredere. Și eu consider că este cel mult un arhaism.
Ați fost urmărit de ghinion, domnule, dar ghinionul, ca și norocul, și-l face omul cu mâna lui – scuzați perfecțiunea platitudinii! V-ați încăpățânat să fiți Tyrannosaurus rex, chiar în Fanerozoic, când a picat asteroidul ăla. Băsescu, Udrea, Ghiță, Coldea, Maior, americanii, rușii, klingonienii… n-au nicio treabă. Dacă vreți să dați vina pe cineva pentru ceea ce vi s-a întâmplat, înjurați-l birjărește pe Gauss. De altfel, trebuie să vă spun că sunt cam dezamăgit de lipsa dumneavoastră de sinceritate (evidențiată și de domnul Banciu) într-o conjunctură în care a (vă) minți este pierdere inutilă de timp și energie. Și ranchiuna vă depunctează sever. A recunoaște calitățile celor care v-au învins (pentru că dumneavoastră ați dorit să vă luptați cu ei) ar fi o dovadă de cavalerism.
Nu-mi pare rău că am citit blogul dumneavoastră. Stilul este interesant, fără a fi scânteietor. O perfectă lectură de vară. Sigur, vă situați deasupra mediocrității, dar nu cu mult. Am o mare considerație pentru mediocritate, deci nu confer un sens peiorativ termenului; tot universul este mediocru. Ceea ce vreau să spun este că vă învârtiți, digerați, analizați, criticați… doar epifenomenele. Egolatria (dacă aș fi lipsit de respect și bună creștere, aș face un joc ieftin de cuvinte și aș spune egolatrina, dar nu-mi permit) vă împiedică să ajungeți la esența lucrurilor. În unele situații/relatări, vă plasați mult sub mediocritate – analize superficiale, contradicții între o postare și alta, dar mai ales „pasiunea“ pentru pescuit. Aceasta din urmă, ca și vânătoarea, trădează precarități pe care mi-e și jenă să mai insist. Este pescuitul un concurs de inteligență intraregn? O dovadă de îndemânare? O curiozitate științifică de ihtiolog înrăit? V-aș propune o îndeletnicire cu mult mai provocatoare; spre exemplu, să convingeți un jaguar să mănânce salată de roșii cu usturoi, să îmbiați o țestoasă de Galapagos cu înghețată parfait sau să inițiați un cormoran în arta tricotării. Apoi, relatați-ne pe blog ce succes răsunător ați avut cu unul dintre aceste demersuri.
Cu stimă,
Marius V
P.S. – Nu am fost niciodată angajatul dumneavoastră, nu am pierdut bani la FNI, nu ne-am văzut și nu am discutat niciodată, direct sau indirect.
Sorin Ovidiu Vintu says
Domnule,
Ma vad obligat sa onorez la randu-mi, onoarea pe care mi-ati facut-o de a-mi lectura modestele texte. Fara a ma ridica la pretiozitatea dumneavoastra stilistica, voi incerca, ceva mai frust, sa va luminez, in ciuda convingerii mele ca este inutil.
1. Urmare a faptului ca nu mai raspund la comentariile de pe blog, numarul celor care imi scriu s-a diminuat.
2. Pentru injuraturi am construit o pagina pe facebook, uzitata frenetic
3. Spre deosebire de dumneavoastra, nu-l urmaresc pe domnul Banciu – ma depaseste cu mult intelectual
4. Personajele pe care le-ati citat nu se bucura de ranchiuna mea, ci de dispretul meu
5. Admir dezinvoltura pe care o afisati cand va etalati cultura uluitoare vizavi de perioade total straine mie (Fanerozaic)
6. Utilizandu-l si pe Gauss in demonstratia dumneavoastra ati reusit sa ma daramati complet. Pregatirea enciclopedica pe care o aveti este de-a dreptul devastatoare
In concluzie, stimate domn, demersul dumneavoastra imi arata un idiot pretios care, fara sa-si dea seama, a avut sansa sa lectureze un tablou complex al functionarii societatii romanesti de astazi. Daca modestia v-ar permite, ar trebui sa rugati pe cineva sa va traduca pe intelesul dumneavoastra sesul materialelor pe care, altfel, dupa cum se vede, degeaba le-ati citit.
P.S. Si nici n-o sa va angajez
simona says
Frumoasa poveste, pacat ca ne dati in cap cu epilogul.De unde ura asta viscerala pe noi, muritorii de rand, ca ne lasam prostiti, cumparati, cazuti in cur de ham-hum.Luchi-mincinosul are scoala vietii, stie sa te prosteasca, sa te fure, chiar si sa te amuze.Noi suntem in pozitia condamnatului bolnav de TBC, iar aia care ne mint la 4 ani sunt prietenii domniei voastre.Acum nu va mai dati proletar, baiat de gasca, ala care sufera ca romanii sunt prostiti de politicieni.Nu cred ca va pasa de soarta tarii, asa cum sustineti.Poate gresesc si atunci imi cer scuze.Exista doua variante: 1. Faceti pe interesantul ca poate pica niste adepti. 2. Scoateti demonii la plimbare, ca nu mai incap in corp.Merg pe varianta 1.
Sorin Ovidiu Vintu says
Draga mea Simona,
Ai dreptate in ambele variante. Ar mai fi totusi una: daca as avea, totusi, dreptate?
Daca luam asta in calcul, ce te faci cu psihanaliza matale?
simona says
Psihanaliza e buna intotdeauna.Stim cu cine stam de vorba si ce intentii are omul din fata noastra.Vrea sa te ajute sa gandesti sau vrea sa se ajute pe el, hranindu-se cu furia ta, fiind provocat sa reactionezi.M-am intrebat mereu, citindu-va blogul, cum suportati bobarnacele peste nas, trasul de urechi, aratatul degetului mijlociu?Este o penitenta sau pur si simplu va amuza, nu va pasa.Pentru ce militati, de fapt?Sunteti destul de inteligent sa stiti ca nimic nu depinde de noi, lucrurile se fabrica in alta parte.Sa va spun un secret:romanii nu pun botul la vrajeala, ei doar spera ca intr-o buna zi va veni un OM si ii va scoate din mizerie.Pana acum nu a aparut, poate maine…
marius v says
Simona, nu-i mare lucru de psihanalizat la domnul Vîntu. Este perfect transparent. S-ar dori un soi de Meyer Lansky sau, dupa caz, un Lucky Luciano. Ceea ce sugereaza dumnealui este perfect legitim. Daca statul este cel mai mare mafiot, de ce n-am opta noi pentru mafiotii care-si asuma deschis acest statut? Iata, aceasta ar fi solutia pentru framantarile tale si nu un OM, o persoana providentiala. Din doua motive: 1. Pentru ca nu ne mai permite conjunctura. 2. Pentru ca mizeria nu este materiala in primul rand.
Promite-i unui scolar ca, daca invata bine, va primi ciocolata si bomboane. Nu vei obtine cine stie ce rezultate. Dar daca-i promiti bani cu care sa-si cumpere el ceea ce-si doreste, succesul este garantat. Iar el isi va cumpara… ciocolata si bomboane. Ti se pare ca acesta este un demers psihanalitic?
Nu este nici penitenta, nici nepasare, ci un fel de exasperare. Adica intr-un acvariu cu pestisori galbeni, dumnealui, pestisorul rosu, are convingerea ca este in regula iar ceilalti sunt defecti. Trebuie sa recunoastem ca realitatea imediata nu-l contrazice. Dar, din pacate, toti pestisorii se afla intr-un acvariu, captivi. Asta nu vrea domnul Vîntu sa accepte.
cm says
Este admirabil ce incercati dumneavoastra sa faceti, aici si pe fb, insa din nefericire trecutul nu va permite sa fiti considerat pentru o functie care sa va permita sa ajutati Romania. Insa pozitia dumneavoastra financiara va permite sa sustineti schimbarea prin sponsorizarea unor grupuri sau persoane care sa patrunda in spatiul politic romanesc si care apoi sa inceapa sa taie din capete da-le draq.
Ma asteptam sa nu vorbiti despre partide, avand in vedere ca stiti faptul ca oamenii corupti sunt amestecati in toate aceste partide, nu exista un partid curat care sa fi recrutat doar membri dinafara spatiului politic si sa nu isi fi schimbat membrii in ultimii 15 ani. In romania oamenii nu sunt fideli, se apleaca in functie de cum bate vantu ( ) .
In plus, acestia stiu ca o data ajunsi la putere, aceasta dureaza de obicei 4 ani, dupa care majoritatea cad in dizgratie, asa ca folosesc acesti 4 ani pentru a-si asigura propriul viitor .
de exemplu, de ciorbea s-a mai auzit vreo 3-4 ani dupa ce a fost ministru, apoi a disparut. constantinescu este ca si mort. asa ca trebuie ”batut fierul cat este cald”.
Romanul de rand si tanarul de rand este lipsit de putere, nu este imbecil.
Insa banuiesc ca va este usor sa vorbiti, probabil ati trait intr-o viata cati altii in 3 si domeniul pe care locuiti ar putea fi casa pentru 300 de copii orfani, care pot fi considerati viitorul tarii. Noua ne este foame !
Ati avut tuberculoza si inca fumati ? de ce nu cautati o sinucidere mai rapida ? de ce ati ales sa va sinucideti incet ? va urati atat de mult ?
Una peste alta, sunt un imbecil care crede in ceea ce spuneti, asa ca va rog sa incepeti sa schimbati ceva. …creati o organizatie, transparenta sau opaca, ma inscriu in ambele situatii.
Razvan says
Ha, ha, ha.
Maestre ,……hai ca faceti de-o carte !
stoica mihai says
nu mi-a placut niciodata golaneala cu care apareai la diverse “televizuini”, sincer nu mi-a placut niciodata de tine dar nu cred asta este o problema, esti persoana publica si iti asumi. se vede ca esti inteligent, dar pana astazi nu am stiut ca ai talent la scris, am ajuns pe blogul tau din intamplare. felicitari. scrie in continuare, chiar daca nu te plac o sa citesc tot.:)))
Lecteriţa says
Mi-ar plăcea să ştiu ce s-a întâmplat cu acea cămaşă. O scoateţi din 4 în 4 ani, încercând s-o vindeţi, supraevaluând-o?
Sorin Ovidiu Vintu says
Iubito, ma stii doar…
Lecteriţa says
Era o eschivă, în realitate eram ca în bancul cu maimuța care nu știa în ce flanc să se alinieze, cu curvele sau cu proastele. Eu nu m-am decis, intru la tigăi sau la ham-hum? Cre că mai bine mă-mpiedic.
Stefan says
daca tot preferi sa te impiedici sa imi zici si mie .. :))
Sorin Ovidiu Vintu says
Iubire, la viteza de deplasare pe care o am, te impiedici degeaba.
Lecteriţa says
Alta era ideea. Și știți că era alta. Și, la dracu, nu-mi permit aluzii de budoar cu dumneavoastră. Nu v-am provocat cu nici o aluzie libidinoasă, nu v-am luat în ciocul opincii, v-am tratat cu respect, chiar daca am facut uneori observatii cu bisturiul bont.
Vă citeam pentru că scrieți îngrozitor de corect și aveți un stil cinematografic, care mie-mi place. Nu mă interesează cât sunteți de ticălos și nici nu umblu ca țiganul cu Vasilca, pe fb, să mă laud ce conversații am eu cu Vântu.
Sorin Ovidiu Vintu says
Doamna,
A fost o gluma absolut nevinovata! Mai mult autoironie decat aluzie libidinoasa. Sarutari de mana!
brad says
Ne-ai citit pe toti, extraordinar numai ca o data la 4 ani tu nu mai bagai 1 an, daca puteai sa cumperi timp … lol
Mikael says
Filosof, intreprinzator, om al sistemului intr-o vreme si om anti-sisitem astazi. Evident ca sunteti coerent in explicatii si motivatii.
Ati profitat de schimbarea din 89, rebeliunea din 2004 v-a exilat dar totusi ati supravietuit. Luptati si acum. Cand eram tanar doream sa fiu ca dvs. Acum las viata sa hotarasca ce mi se cuvine si cand anume. Am sa scriu o cronica a vremurilor de dupa Malta, a caderii si marire Rusiei si este util sa de scris si despre dvs.
Sorin Ovidiu Vintu says
Domnule,
Nu stiu de ce, dar imi amintiti de sensibilul si minunatul George Calinescu (vezi Scrinul Negru).