Capitolul 74 – Despre proprietate, ipocrizie și sex

trib

Așa cum ți-am mai spus, generație, umanitatea a ajuns la nivelul la care a ajuns astăzi grație a două categorii de oameni, cea a visătorilor și cea a oamenilor de acțiune. Uneori apar unii care însumează ambele trăsături. Ei sunt liderii autentici. Visătorii, căci la ei mă voi referi astăzi, nu au niciun fel de constrângere intelectuală, visează la lucruri aflate dincolo de convențiile sociale, dincolo de tabu-urile de moment ale științei. Așa au apărut de-a lungul timpului diverse forme de organizare socială, așa au apărut avioanele, rachetele spațiale, sateliții, computerul sau internetul. Filozofii, oamenii de știință și alte tipuri de gânditori au visat iar oamenii de acțiune au pus în practică visurile acestora, dându-le viață și consistență. Uneori, aceste visuri nu pot fi puse în practică, ele fiind denumite utopii, iar încercarea unora de a le pune în practică se soldează, invariabil, cu eșecuri.

Una dintre aceste încercări a fost cea a lui Teodor Diamant, care, undeva prin secolul XIX, pe lângă Ploiești, la Scăieni mai precis, a încercat o remodelare a relațiilor interumane printr-o nouă formă de organizare socială pe care denumit-o “falanster”. A achiziționat o bucată de pământ unde toți membrii acestui falanster munceau în comun și împărțeau în mod egal rodul muncii lor, respingând IDEEA DE PROPRIETATE INDIVIDUALĂ pe motiv că acest tip de proprietate este sursa răului într-o societate, lăcomia de a avea cât mai mult fiind cauza tuturor nenorocirilor lumii.

Reluarea și updatarea pe partea sexuală a acestor idei de către d-na Oana Bogdan a provocat un val de reacții ostile la adresa ei. Ipocriții și pudibonzii au găsit momentul ideal pentru a-și etala public atitudinea morală, puritatea și fidelitatea față de partenera de viață, după care, bineînțeles, și-au sunat amanta pentru a o întreba dacă a găsit vreo prietenă pentru noaptea de ghidușii pe care și-au planificat-o. Iar stâlpii capitalismului s-au arătat de-a dreptul șocați la ideea că s-ar putea trezi în situația de a-i îndopa cu homarii proprii pe toți nehaliții.

Generație, pentru a mine a fost reconfortant să văd că există și politicieni visători, care au și curajul de a-și expune public aceste vise. Dacă visele lor au vreo valoare practică, e de discutat. Important este că societatea noastră are nevoie și de alte teme de dezbatere decât cele aflate astăzi pe ordinea de zi. Nu prin insulte, înjurii sau batjocoră se progresează intelectual, ci cu vise, schimburi de idei și acțiune. Dat fiind faptul că ideile spuse de d-na Oana Bogdan circulă destul de intens și printre rândurile tale, generație, le voi trata cu toată seriozitatea și voi încerca să-ți arăt că ele sunt, în parte, nerealiste din perspectiva naturii umane.

Voi începe prin abordarea temei anulării proprietății spunându-ți că ideea nu este deloc nouă, ea fiind enunțată de o seamă de gânditorii utopici și filozofi consacrați. Nu voi face o enumerare a lor, pentru a nu fi acuzat că fac paradă de erudiți, pe de o parte, iar pe de altă parte, bibliografia ți-ar fi total inutilă dată fiind lipsa ta de apetență pentru lecturi sofisticate. Mă voi opri puțin doar la părintele ideologiei comuniste, cel care văd că vă străbate fanteziile și astăzi: Karl Marx.

A fost un mare gânditor, a desfăcut capitalismul în bucățele, arătându-i toate slăbiciunile, defectele, inechitățile pe care le provoacă, precum și modul în care această formă de orânduire socială strivește ființa umană, nepermițându-i să-și pună în valoare acțiunile și personalitatea, clasa dominantă exploatând până la epuizare pentru a-și spori la nesfârșit profiturile pe spinare nefericiților din clasa muncitoare, al cărei venit salarial era departe de a-i satisface nevoile. Alternativa propusă de Marx, comunismul, s-a dovedit extrem de atrăgătoare mai ales prin frumusețea principiilor profund umane care stăteau la baza acestei alternative. Transpunerea în practică a ideologiei marxiste a demonstrat că ea nu se poate susține, lucru demonstrat de căderea aproape în totalitate a regimurilor comuniste.
Pe fond, Marx nu a pledat niciodată pentru anularea proprietății, ci pe o redistribuire corectă a profitului între deținătorul mijloacelor de producție și forța de muncă.

Aiureala cu trecerea proprietății de la privat la stat a venit mult mai târziu și fost elaborată de Lenin în lucrarea “Materialism și empiriocriticism”, unde se statuează că prin intermediul statului toți deținem în comun aceste proprietăți și că statul distribuie profiturile obținute după cantitatea și calitatea muncii prestate. Alți ideologi ai comunismului au mers și mai departe, postulând că, după triumful total al comunismului, profitul obținut va fi redistribuit fiecăruia, după nevoi.

De ce totuși, în ciuda frumuseții unor astfel de principii, comunismul a eșuat? Pentru că n-a ținut cont de una dintre trăsăturile esențiale ale naturii umane – lăcomia. Trei sunt instinctele cele mai puternice ale naturii umane: supraviețuirea, sexul și lăcomia. Aceste instincte au șlefuit inteligența umană, făcând-o specia stăpână a planetei și capabilă de progres continuu. Grație lăcomiei, patronii, în încercarea de a-și spori profiturile, investesc sume imense în cercetare, pentru a perfecționa ceea ce deja există și a descoperi noi și noi tehnologii, noi și noi servicii puse la dispoziția ființei umane.

Dar hai să spunem că mergem pe ideea desființării proprietății private. În cazul acesta, cine devine proprietar pe mia de metri de pământ pe care o ai și pe care ți-ai construit o casă? Ori statul, ori nimeni. Dacă proprietar devine statul, atunci revenim la comunism iar finalul este cel deja știut. Dacă nu mai este nimeni proprietar, atunci pe mia aceea de metri pătrați și pe alte mii și mii de metri care sunt ai nimănui, își întemeiază case mii și mii de ruși, de chinezi, de indieni, de sudanezi, etc. Asta înseamnă că ai anulat inclusiv dreptul de proprietate a propriei tale țări. Mai există posibilitatea colectivizării acelui teren, adică un număr de indivizi, fără a fi proprietari, își iau dreptul de folosință pentru acel pământ. Ce te faci dacă un alt grup de indivizi își arogă același drept? Cele două grupuri ori ajung la o înțelegere și-și împart acel drept ori se iau la bătaie și câștigă cel mai puternic. Când părea că lucrurile s-au așezat, mai vin două grupuri cu aceleași pretenții. Dacă acel pământ devine tot subit proprietatea unei comunități, atunci ori disperare ideea de anulare a proprietății, ori ne întoarcem la forma de organizare tribală itinerantă.

Iată, generație, cum se poate face o critică sumară dar serioasă asupra ideii de anulare a proprietății private. Morala ce se degajă de aici este aceea că orice idee care, în confruntarea cu realitatea obiectivă sau subiectivă, nu se susține, se numește utopie.

Hai să analizăm acum și partea care vorbește de colectivizarea sexului, care vine oarecum din anularea proprietății. În viziunea doamnei respective, contractul prin care două ființe își unesc destinele printr-o căsătorie generează, în fapt, un drept de proprietate asupra partenerului. Adică soția devine proprietara soțului iar soțul proprietatea soției. Prin urmare, pare logic să desființăm și acest tip de proprietate privată, redându-le soților individualitatea, ei putând intra astfel în consum colectiv. Această idee are cel puțin două puncte atât de slabe încât o fac inoperantă în realitate. Primul punct îl reprezință copii. Cine vor fi tații acestor copii? Cine se va ocupa de protecția și educația masculină a acestor copii? Cum se vor dezvolta intelectual și emoțional acești copii, care sunt văduviți încă din fașă de afecțiunea unui tată? Cât de dezechilibrat va crește acest copil în lipsa reprezentării unei familii? Ce tip de mutații culturale se vor produce dacă aruncăm la coș aproape trei milenii de cultură și civilizație centrate pe familia mononucleară? Ce se întâmplă cu religia și valorile pe care le emană?

Iată o enumerare extrem de succintă a consecințelor și întrebărilor generate de existentța unor copii ai nimănui. N-am atins deloc impactul economic pe care situația incertă a numărului acestor copii l-ar aduce în respectiva comunitate, pentru că asta ar necesita un discurs tehnic deloc atractiv.

A doua mare slăbiciune a acestei idei este aceea că ea nu ține cont de cea mai profundă trăire a ființei umane – iubirea. Generație, o relație într-un cuplu cunoaște două etape mari și late: etapa fidelității și etapa loialității. Etapa fidelității durează atât timp cât ești îndrăgostită. Este etapa în care te îndrăgostești nebunește, în care, pentru a-l cuceri pe celălalt, ești în stare să spui cele mai sfruntate minciuni despre tine pentru a te pune într-o lumină cât mai favorabilă, în care îți reprimi toate pornirile care, în opinia ta, te-ar face indezirabil(ă), este perioada în care chiar devii mai bun(ă). Urmează apoi încântătoarele delicii trupești și decizi să te căsătorești cu acea minunată făptură. Este exclus ca în această perioadă să-ți dorești pe altcineva. Orice alt contact sexual este pur accidental și se întâmplă în extrem de rare cazuri. Este perioada în care oferi și ceri fidelitate absolută. Cum ai reacționa tinere dacă în această etapă s-ar aplica ideile de colectivizare a sexului și un alt individ s-ar înfrupta din persoana pe care o adori? Cum te-ai simți domnișoară imaginându-ți iubitul folosit sexual în toate modurile de altă femeie? Întrebările au fost evident retorice.

Încetul cu încetul relația de cuplu începe să se modifice. Pălălaia bezmetică care i-a adus pe cei doi împreună începe să se stingă iar jarul care s-a creat coboară în cele mai profunde tainițe ale inimii, generând un sentiment nou, mai tăcut, dar mult mai solid decât cel generat de pălălaia inițială – iubirea. Aceasta vine, din nefericire, odată cu plictisul sexual. Cei doi se iubesc atât de mult încât și-ar da vițta unul pentru celălalt, dar nu se mai simt deloc atrași sexual de partener. Aceasta este cea de-a doua și ultima etapă din viața unui cuplu – cea a loialității. Așa se face că, în foarte multe familii, în ciuda unor certuri cumplite cauzate de diverse lipsuri, sau de indiferența sexuală, cei doi nu vor să se despartă, cautând în mod instinctiv soluții pentru refacerea vieții sexuale. Unii nu le găsesc și sfârșesc prin a se despărți. Alții au adoptat soluția căsniciilor deschise, swingul sau alte formule dar, atenție, toate astea pentru a-și păstra familia, nu pentru a o dizolva. Cel mai frumos exemplu al acestei loialități îl întâlnim la eschimoși, care oferă musafirilor, pe lângă mâncare, băutură sau căldură, și soția pentru o noapte de distracție. Cei care cred că ar putea fi un exces de ospitalitate sau o desconsiderare la adresa soției, se înșeală. Este modul prin care profită de ocazie pentru a le face un cadou soțiilor lor, ei rămânând impotenți la vârste timpurii, din cauza timpului.

Viața sexuală a unei familii este o chestiune discretă și ține de intimitatea fiecăreia în parte. Etalarea ei în public sub forma unui carcalac general, ține de promiscuitate, nu de bun-gust sau plăcere. Doamna respectivă mai ignoră încă o realitate zguduitoare: când vine bătrânețea sexul nu mai are vreo valoare. Valoare are doar loialitatea partenerului tău de viață, care te ține de mână, privindu-te printre lacrimi cu o iubire nesfârșită atunci când ți-a venit sorocul.
Nu sunt un tradiționalist îngust. Mi-a plăcut și încă îmi place viața cu toate păcatele ei, dar sunt valori care nu se negociază indiferent de gradul de libertinaj pe care îl ai. Una dintre aceste valori este familia compusă din soț, soție și cât mai mulți copii.

În ciuda criticilor pe care le-am făcut, trebuie să accept totuși că nu doar comunismul, ci și capitalismul dovedește că nu mai este capabil să țină pasul cu evoluția societăților, cu noile nevoi ale ființei umane. Prăpastia uriașă dintre cei puțini, care au totul, și cei care n-au nimic, trebuie umplută cumva, pentru a preveni un dezastru la nivelul întregii specii umane. Însingurarea și izolarea care se manifestă mai ales în marile aglomerații urbane, trebuiesc combătute prin noi soluții de socializare, doar internetul nefiind suficient. Virtualul trebuie, într-un fel sau altul, să capete și consistență materială.

A o condamna pe dna Oana Bogdan că visează la o lume mai bună, că-și permite să avanseze și niște soluții, chiar dacă sunt utopice, mi se pare simplist și contraproductiv. Ideile expuse de dna Oana Bogdan, vizavi de proprietatea privată, reflectă o stare de profundă nemulțumire la adresa incapacității statului de a asigura confort material și siguranța zilei de mâine pentru cetățenii pe care îi conduce. În viziunea dumneaei, dacă statul nu este capabil să satisfacă aceste nevoii, atunci singurul sprijin al cetățeanului devine colectivitatea, adică un grup de oameni care să-și unească forțele și bunurile pentru a-și construi o viață mai bună decât cea pe care le-o poate oferi statul. Dacă modul de rezolvare a acestor nemulțumiri (nemulțumiri pe care majoritatea populației le are) este naiv și inoperabil, problemele sunt cât se poate de concrete, iar punerea lor în discuție și din alte perspective este mai mult decât binevenită.

Abordarea temei familiei provine din constrângerile pe care dogmele religiei creștine și morala publică le exercită asupra individului. Aceste constrângeri nu țin cont de natura umană, nu țin cont de faptul că bărbații sunt poligami iar femeile poliandre, nu țin cont de nevoia individului de nou și de schimbare. A condamna o femeie la abstinență (după ce bărbatul, fără voia lui, nu mai reacționează la ea, sau invers) este, fără îndoială, nedrept, dar nici să destructurezi o întreagă societate pentru a-ți satisface propriile nevoii nu este în regulă. Soluțiile pe care ți le-am pomenit deja sunt aplicate de fiecare familie în parte, fără tam-tam, fără exhibiționism public, fără să aducă atingere ideii de familie. Este un tip de ipocrizie socială absolut necesar. Oricum, apreciez că punerea în discuție a unei asemenea teme într-o Românie confruntată cu o luptă cumplită pentru supraviețuire este prematură și nu existența familiei trebuie pusă în discuție, ci un anumit tip de libertate sexuală în interiorul ei.

Dacă despre proprietate și familie am putut avea o perspectivă critică serioasă, despre ultima zicere a Oanei Bogdan nu putem discuta decât în termenii unei poezii scrie de Topârceanu fix pe această temă, din care voi reda doar câteva versuri: “Sau că domnișoara, profesoara X /S-a bășit în clasă, ieri, la 2 fix ?!… Chiar îndrăgostiții când admiră luna /
Cu sau fără voie scapă câte una”. Lăsând de o parte gluma, cred că doamna Bogdan a pus bazele unei explicații științifice pentru dispariția dinozaurilor: s-au bășit într-un asemenea hal că au distrus echilibrele climatice, lucru care le-a adus pieirea. În ceea ce mă privește, promit că de acum o să mă abțin. Afirmația doamnei Bogdan sună cam așa: Să ne abținem de la consumul de fasole, dat fiind faptul că aceasta provoacă flatulență, iar flatulențele distrug stratul de ozon.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments

    VEZI 11 COMENTARII
  1. nicu cohen says

    Bun articolul ! Demnitatea indivizilor din Romania incepe sa Revendice ceea ce trebuia sa Revendice si sa Proclame din decembrie “89 , si anume in tara noastra noi indivizii nativi in capacitate nelimitata de rationament
    s actiune facem legea nu gunoaiele de procurori si judecatori corupti
    Agenti ai Vaticanului .
    Sorin Ovidiu Vîntu

    Încet-încet scăpăm de zgardă

    Am un uriaș respect pentru cei care au curajul, omenia și generozitatea să-și sacrifice parte din confort, parte din venituri și parte din viață pentru a înfia un copil orfan. A transforma familia româno-americană într-o familie de monștri fără suflet este total nedrept, cum la fel de nedrept este să iei copilul familiei care l-a crescut. Toată această brambureală a fost generată de niște funcționari imbecili și profund imorali, funcționari care au pus cele două minunate familii într-o stare de ură, într-o stare de război, nedemn pentru ele. Singura soluție morală și umană este ca fetița să rămână la familia care a crescut-o până acum, iar familia româno-americană să i se dea posibilitatea să-și aleagă un alt copil dintre miile de orfani care își așteaptă cu sufletul la gură șansa de a fi adoptați.
    În ceea ce o privește pe hidoșenia aia care a târât un copil ca pe un câine prins de un hingher, excluderea din magistratură este cea mai blână pedeapsă pe care o poate primi. Hidoasa este o sechelă a statului mafiot, securistic și polițienesc creat de incalificabilul personaj Traian Băsescu. Cu acest episod, epoca în care, pentru a instaura teroarea, te trezeai la 6 dimineața cu câteva zeci de mascați tăbărând peste tine în casa, sper că s-a încheiat.

    P.S. Atenție mare! România profundă a început să se trezească. Nu aia manipulată de securiști, ci aia în care câteva sute de români au rupt porțile ferecate de unguri la Valea Uzului și ai altor câteva sute plecate cu mașinile și bâtele personale spre locul incidentului. România în care alte sute au mărșăluit spre Craiova revoltați de abuzul comis asupra Sorinei. România în care căpitanul superbei echipei de tineret a fotbalului românesc și-a invitat coechipierii să-i “calce pe cap” pe fotbaliștii englezi (lucru pe care l-au și făcut).
    România profundă a început să se lepede de spaima indusă de securiști, să se lepede de complexe avute în fața vestului și să fie mult mai refractară la manipulările cărora a căzut pradă mare parte din tânăra generație.
    Încet-încet, România profundă a început lupta pentru recâștigarea propriei demnități.
    N-ai cum să nu-ți scoți pălăria în fața acestei nații, care a găsit resurse de a nu se prăbuși sub povara propriei uri, povară care, de-a lungul timpului, a prăbușit nații întregi.

  2. septimiu says

    Presedintele Ion Iliescu a declarat in 2001 la Focsani: “E un moft chestiunea aceasta cu sfanta proprietate privata care sta la baza vietii sociale”.
    Dupa exprimarea parerii Oanei Bogdan , au “demolat-o” o seama de persoane care platesc cotizatie unui patid prezidat cu onoare de Ion Iliescu.

  3. fnfng says

    Cu privire la avertismentul adresat domnului Tariceanu, nu aveti de ce sa va temeti. Ati facut si bine si rau, ati si manipulat dar ati si incercat sa ajutati, inclusiv prin declaratii publice. In comparatie cu nemernicii care au intrat in viata mea ca asasini, sunteti o bomboana. Si e de apreciat ca ati facut asta in ciuda ideilor aproape fasciste pe care le aveti de obicei, deci ati luptat si cu propria fire, nu doar cu nemernicia altora. Din nou, stati linistiti, sunteti la nivelul unui Marian Munteanu sau Traian Basescu, aproape demoni intr-o tara de sfinti, dar aproape sfinti intr-o tara de demoni precum Romania. Poate ca a contribuit la asta si faptul ca ati fost inactiv si ati experimentat suferinta pe propria piele, nu stiu. Oricum, am vreo cinci persoane de “numele” la care va referiti in situatia dumneavoastra, inca vreo cinci la mijloc si cinci carora nu le pot face nici un repros. Cu privire la grup ca intreg ma voi exprima si veti intelege totul. Individual, insa, daca tot ati ajuns pana aici incercati sa va mentineti asa – sunt foarte putini in situatia asta si poate la un moment dat pentru cineva va conta.

  4. says

    [Continuare]

    Am uitat de ceva important: partea de comunitate. Pe scurt, consider ca asta va fi cel mai important aspect viitor. La oras, in caz de situatie de urgenta, in maxim 3 zile nu mai ai nici var pe pereti. Totul e gindit dupa conceptul semi-idiot ‘just-in-time’, unde totul se paseaza continuu mai departe si la cea mai mica eroare in oricare dintre pasi ai supt-o la si la propriu si la figurat.In schimb, la tara, unde mai exista comunitati organizate, se poate supravietui in mod independent pentru simplul motiv ca fiecare are cite ceva cu care poate contribui: unii cresc animale, unii se ocupa de agricultura, unii de constructii, etc. Comunitatea autosustenabila este singura chestie relativ sigura pe viitor, cu conditia sa si o poti apara in caz ca se strica rau directia prin lume.

  5. says

    Nu am citit ce a scris tanti aia, dar pare tot a fi parte din ceva organizat si bine pus la punct care are ca scop distrugerea (familiei, etc).

    Cat despre proprietatea privata…aici e treaba foarte complexa – asta trebuie discutat.

    Proprietatea privata trebuie sa se opreasca unde trebuie, adica la necesitatile unui proprietar persoana fizica. Exemplu: nenea X are teren arabil, nenea Y ceva paduri. Aici apar din prima si alte aspecte: daca pe terenul arabil el face teste de grenade, nu-i problema, cel mult va deranja un vecin de la vizionat meciul sau telenovela. Nu afecteza nimic…cu exceptie ca probabil nu va mai avea de manca la urma ca n-a cultivat nimic. Dar in schimb, daca cel cu padurea o face felii si o vinde, avem o mare problema: se distruge cam tot si avem de la efecte locale (vine dealul la vale peste bouvac) pina la cele generale (efecte climatice la nivel de tara, continent). E, aici trebuie zis stop. Adica, prietene, daca vrei sa tai un copac din padure sa-l pui pe foc, trebuie sa planezi minim 3 in loc. Asta ar trebui sa fie lege de baza in Romania. Nu faci asta, faci o pauza de munca silnica si planetzi 300 pe cimp, pentru fiecare pe care-l ai restanta.

    Pe partea de exploatare industriala, aici clar nu trebuie sa existe nimic privat. Exploatarea o poate face oricind statul, fara a fi necesara decit vointa de a face-o. Logica este complexa dar exista: o companie privata nu va urmari decit sa faca $. Atat. Nu conteaza cine moare, ce gropi ramin in urma. Daca o companie privata ar detine Planeta Pamint si mai ales cam toti banii de pe ea, s-ar muta conducerea pe Marte si ar folosi Pamintul doar pentru a extrage resurse. Asta se practica deja la nivel de tari foarte mari, unde corporatiile au distrus tot in numele profitului, care profit are efectiv valoare zero in caz de urgenta, pentru ca nici un fel e moneda nu mai are acoperire in ceva, adica $-ul si Euro sint la fel de ‘bazate’ ca si orice moneda virtuala. Adica fix penis. Si uite asa scopul urmarit nu este unul benefic decit celor din topul topului, care sint in scadere continua, invers proportional cu cresterea numarului de sclavi.
    In China la capitolul asta e un model bun: esti privat, dar daca nu respecti regulile, pa. Si uite asa, ei au obtinut beneficii din doua sisteme diferite.

    Ca sa revenim, proprietatea privata este in regula atita timp cit nu e distructiva. Daca ajunge distructiva pentru ce-i in jur, trebuie oprita.

    Asadar, eu asa as proceda: ai teren, fa ce vrei atata timp cit nu cauzezi pagube. Daca ai cauzat pagube, platesti pagubele. Daca tot nu pricepi, ti se confisca. Ceva asemanator trebuie si la blocuri. Asociatiile-s de forma, unii cotizeaza la cheltuieli, altii nu…si tot asa. Acolo trebuie imbunatatit mult dar asta e alta poveste mai specifica.

    • nicu cohen says

      Ce zici tu e corect , dar in cazul asta trebuie sa ai de a face cu indivizi altruisti , empatici , oameni sanatosi mintal si educati mental ….. ceea ce nu sunt multi .

  6. S.P.M.S.C. says

    Alt subiect cu rezolvare simpla, dar cu sanse foarte mici de punere in practica. Este o similitudine in ambiguitate, atat in relatia cetatean / stat, cat si in relatia adept / confesiune religioasa, cat si in relatia sot / sotie etc. Toate se bazeaza pe dovada sociala. In niciuna din aceste situatii nu exista transparent un contract cu valoare juridica, prin care fiecare sa aiba drepturi, dar si responsabilitati, astfel incat in cazul ignorarii responsabilitatilor, sa apara legitime actiuni. Conceptele juridice care justifica aceste relatii, tin de domeniul fantasticului, prin comparatie cu cele din mediul economic de tip angajat / angajator, furnizor / client etc. Toti se prefac ca este ok si ascund lipsa responsabilitatii prin morala ipocrita. Exista insa oameni care in primul rand in ei si in al doilea rand in viata lor sociala, opun rezistenta acestui cancer. Sunt eroii de la nivelul populatiei. Unii raman in constiinta colectiva, altora le este furata amintirea si rastalmacita exact de catre cei impotriva carora au luptat…

  7. “Nu voi face ... says

    … o enumerare a lor, pentru a nu fi acuzat că fac paradă de erudiți, pe de o parte, iar pe de altă parte, bibliografia ți-ar fi total inutilă dată fiind lipsa ta de apetență pentru lecturi sofisticate. Mă voi opri puțin doar la părintele ideologiei comuniste, cel care văd că vă străbate fanteziile și astăzi: Karl Marx” – Daca tot va plictisiti, generatia inapetenta pentru lecturi sofisticate va recomanda: Leopold Schwarzschild – “The Red Prussian: The Life and Legend of Karl Marx”.Un week-end frumos si multa sanatate!

  8. Robert says

    Extrem de interesant si de bine scris. Cu stima (pentru mintea sclipitoare, nu pentru faptele din trecut…), Robert – Constanta!

  9. Mirel says

    Acest mod de a trai si a munci in comun nu este chiar o utopie, daca ma gandesc la kibutz-urile din Israel, la acele comunitati rurale care chiar au fost viabile la începuturile lor, si care cred că, într-un anumit procent, functioneaza si astazi.
    Chestia cu metanul emanat in atmosfera nu e chiar o poveste, cu precizarea ca este vorba de metanul emanat de bovine si e vorba de efectul de sera produs de metan, nu de distrugerea stratului de ozon.
    Am văzut deunazi un documentar pe Discovery in care se vorbea despre defrisarile ilegale ale padurii amazoniene, motivul – extinderea pasunilor pentru cirezile de vite, cererea pentru carnea de vita fiind enorma pe plan mondial, in special in Statele Unite.
    Concluzia era sumbra, vaca “mananca” padurea amazoniana, plămânul planetei, si in acelasi timp creste emisia gazelor de seră in atmosfera.
    So…este o plăcere sa va citesc articolele, il astept cu interes pe urmatorul.
    Toate cele bune!